După ce m-am luat la o serie de palme virtuale pentru că nu am reuşit să ajung la Webstock, m-am decis că ideea de „always on the move” se poate împlini şi cu o zi întârziere. Am „profitat” puţin (cu ghilimelele de rigoare) de bunăvoinţa unui prieten, fericit posesor de invitaţii la cea de-a IX-a ediţie ExpoMil. Trecuse ceva vreme de la ultima mea vizită la Romexpo, dar ce să vezi, arată exact la fel.

Ştiţi voi tancul ăla de a fost buşit pe autostradă de un tir? Ei bine, nu avea nicio legătură cu expoziţia militară de la Romexpo. Asta ca o scurtă introducere în tematică. Erau alte tancuri acolo, pe afară, în faţa pavilionului central. Erau asaltate de tot felul de pici, mai ceva ca Gulliver în tărâmul minionilor. „Mami, mami, ce face ţeava asta?” „Păi o iei şi apoi o bagi în…” ah, nu, asta era altă idee, pardon. Erau aşa drăguţe toate utilajele parcate acolo, de la tancuri, elicoptere, la Porsche-ul poliţiei române. Bonus, un motor simpatic cu care m-am călărit! 🙂 Tot afară erau şi nişte căţeluşi drăguţi foc, ai armatei române, dresaţi să facă show pe acolo. Băi, babelor iubitoare de maidanezi, veniţi să vedeţi diferenţă între rasă şi batjocură.

Asta afară; înauntru, altă mâncare de peşte. În afară de un brontozaur dinţos la intrare, păzit de două brunete, erai cuprins de un asalt teribil al armelor de foc. „Ia uite, are şi dinţi, chiar şi ochi!” îmi zice amicul meu, în timp ce eu adaug: „da, şi fund, şi ţâţe…” Abia apoi am realizat că el vorbea despre maşinărie, nu despre tipele de o păzeau. Armele din interior erau de toate mărimile, greutăţile, utilizările, aş zice chiar şi culorile. De la o vitrină plină cu pistoale de toate tipurile, la o adevărată şi autentică bazooka, le vezi acolo pe toate: automate, semi-automate, pentru sniperi, pentru asasini, arme de foc, arme albe, proiectile (pentru toate monstruozităţile posibile şi imposibile), chiar şi o dronă drăguţă ce privea prin împrejurimi.

Erau, nu doar arme, ci şi echipamente de luptă, costumaţii ale diferitelor unităţi militare, scuturi, căşti, măşti, veste anti-glonţ, şi aşa mai departe. În dreptul fiecărui raion erau oameni care-ţi explicau ce şi cum, îşi lăudau produsele expuse şi te făceau să crezi, la fiecare în parte, că reprezintă raiul pe pământ. Urmează acum să mă „laud” cum era să nenorocesc bunătate de mitralieră în încercarea mea de a o ridica de jos. Am izbutit, totuşi, după a treia încercare. Şi am şi ţinut-o în mână mai mult de zece secunde, nu de alta dar dacă încercam să o pun înapoi de unde am luat-o, sigur distrugeam ceva. Mărturisesc că mi-au plăcut mult nişte modele acoperite în exterior cu plastic, mult mai uşoare, doar pentru teste, mândrele posesoare ale unui fascicul laser de toată frumuseţea.

Drăguţ de menţionat e faptul că exact lângă ExpoMil era celebrul Târg de Mirese. E un fel de a spune; vine bărbatul întâi la mirese, „cumpără” una, realizează beleaua, se duce şi îşi ia şi arma. Şi am văzut foarte multe tinere domniţe plimbându-se printre nişte standuri pline ochi cu armament. Iar asta înseamnă două lucruri: ori au fost abandonate acolo de aleşii inimii lor (asta fiind varianta fericită), ori specia masculină ar trebui să îşi păzească bine de tot spatele, pentru că urmează nasoale.