Malaezu.ro

Am vorbit cu Iura Luncașu despre ce înseamnă să fii regizorul primului film românesc de pe Netflix

Iura Luncașu este omul din spatele unor proiecte precum Numai Iubirea sau Inimă de Țigan; practic toate telenovelele alea de succes de pe Acasă de acum 10 ani au fost regizate de el și n-are rost să te minți spunând că nu te-ai uitat la măcar una; măcar la câteva episoade.

Totodată, poate nu știai, dar este și regizorul primului film românesc disponibil pe Netflix. E vorba de Ghinionistul, o comedie super mișto lansată la final de 2017 și care, începând cu ianuarie 2019, se bucură de titulatura onorifică de a fi primul film românesc pe Netflix.

Însă cel mai recent film regizat de el se numește Faci sau Taci, e o comedie ce intră pe 15 martie în toate cinematografele Cinema City din România. Cu ocazia asta am stat de vorbă cu Iura Luncașu despre situația cinematografiei românești, duelul ăsta de la distanță între filme comerciale și filme de artă, dar și cum e să fii regizorul primului film românesc de pe Netflix.

Poți citi răspunsurile sale, împărțite schematic mai jos.

 

Despre ce îl motivează să facă filme pentru public

Am luat de foarte multă vreme decizia de a face filme pentru public; mi-am dat seama că cea mai mare satisfacție a mea, în general, este să primesc aplauze din partea publicului. De multe ori, eu provenind din teatru, asistam la zeci de mii de discuții că meseria asta o fac pentru mine, nu o fac pentru public, că publicul e tâmpit, multe. Până când am avut această supremă revelație și am zis „bă, cred că suntem toți într-un loc greșit, eu cred că noi trebuie să facem ceva pentru public, d-aia îi chemăm până la urmă în sală și d-aia ne bucurăm atât de tare de aplauzele lor.”

Eh, și din clipa în care am hotărât să fac ce cred eu, cum cred eu pentru public, asta mă motivează să cresc chiar dacă în momentul de față nu am cifre spectaculoase sau nu știu ce altceva; dar mă motivează că văd că de la proiect la proiect lucrurile se îmbunătățesc, creștem și în credibilitate, vin oameni din ce în ce mai serioși către noi, ne găsim chiar și parteneri care să ne susțină și faptul că-mi găsesc un nou drum în industria asta, oferind alt tip de film, alt tip de produs și faptul că nu fac pași înapoi pe mine mă motivează și mă face să mă trezesc cu aceeași bucurie și a doua zi dimineață. 

 

Despre situația cinematografiei românești

Cinematografiei românești îi lipsește filmul de public. Mi se pare că suntem într-o singură direcție și mi se pare că suntem complet greșit. Adică e complet greșit să vezi lucrurile așa, cum mi se pare greșit și să amesteci totul în aceeași oală, să pui filmul de artă cu filmul de public în aceeași oală și să-l judeci ca atare. Nu, una trebuie să fie una, filmul de artă film de artă, filmul de public e film de public și tot așa, reclama e reclamă și nu trebuie amestecate.

Sunt riscuri în două direcții: odată pentru cei care huiduie filmul de public și pentru cei care huiduie deopotrivă filmul de artă. Ele nu trebuie huiduite, trebuie alese pur și simplu, ce-ți dorești să vezi. 

 

Despre evoluția pieței

Nu-mi dau seama care e trendul, în schimb mă bucură foarte tare că nu sunt singurul pe piața asta, că mai sunt oameni care fac filme independente, chiar mă bucură când au succes pentru că împreună construim o nouă piață. Toți avem nevoie de această piață, pornind de la recuzitier, la scenariști, la actori, la regizori, la producători și așa mai departe. 

 

Despre cum e să fii regizorul primului film românesc pe Netflix

Înseamnă enorm pentru că noi am pornit cu un proiect mic, am cerut sprijinul unor oameni, ei au crezut foarte tare în proiectul ăsta și îți dai seama, când apar rezultatele, și unele considerabile, atunci n-ai cum să nu fii fericit, îți dai seama că nu muncești degeaba. Ar fi foarte frustrant să muncești atâta și să nu primești niciun rezultat. Netflix e ce e. 

Eu colaborez de ceva vreme cu Vertical Entertainment, chiar am fost parteneri la acest film. Este una dintre cele mai importante filme de distribuție din România și bineînțeles că, fiind un distribuitor foarte mare, din gama de filme se duc și către Netflix. Practic distribuitorul ne-a facilitat această chestie, ei au dus filmul mai departe. 

 

Despre publicul de cinema în era Netflix și HBO GO

Public există. Există și el trebuie cultivat, pentru că una-i una, alta-i alta. Spunea Radu Gabriel că altă dată mersul la film era o cultură; în Europa s-a păstrat în continuare, europenii merg, au această cultură, se duc. Cinematograful nu e despre a vedea un film, e despre un eveniment, te duci, îți iei punga de popcorn, stai, vezi un film, ca și cum te-ai duce la terasă sau în altă parte. Statul acasă e statul acasă, evident că poți să stai cu prietenii și acasă, dar parcă te duci să stai și la terasă. Eu nu cred că odată ce se va cultiva foarte tare internetul (n.a. serviciile de streaming) o să dispară cinematograful.

 

Despre cum ar trebui să arate filmul românesc

Nu știu să spun o rețetă, ce știu eu, ce vreau să fac pentru comedia românească este să povestim poveștile noastre, pe care numai noi le înțelegem. Noi avem un umor extraordinar, nu sunt genul să urmăresc rețetele celorlalți, cum fac americanii comedii, eu mă uit la noi și văd exact ce comedii avem noi acum: comedia aia de situație, în care personajele suferă și tu râzi ca prostul.

Tagged in:, ,
Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la social media.

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.