Malaezu.ro

Am văzut It: Chapter II, probabil cel mai bun horror al anului

It, una dintre cele mai de succes povești spuse vreodată de Stephen King a primit în urmă cu doi ani parte de o nouă ecranizare, după cea din 1990. La fel ca în urmă cu 30 de ani, romanul a fost împărțit în două filme distincte, prezentând cele două mari capitole separat și cu distribuții diferite.

Dacă nu ești familiarizat cu povestea lui It trebuie să știi în primul rând că Stephen King a gândit romanul ăsta ca fiind compus din două părți, cu acțiunea petrecându-se la distanță de 27 de ani una de cealaltă. Intervalul ăsta de timp reprezinte momentele la care clovnul It decide să își facă simțită prezența în Derry pentru a răpi mai mulți copii.

Altfel spus, în primul film (cel din 2017), un grup de copii încearcă să-și înfrângă fricile și să scape orașul de prezența lui It, asta după ce clovnul l-a răpit (și ucis) pe fratele unuia dintre ei. Ei își spus „Losers’ Club” pentru că nu sunt tocmai cei mai populari puști din școală; nici tu n-ai fi dacă te-ai apuca să alergi pe holuri fugărit de un clovn.

La final reușesc să-l înfrângă pe monstru, dar își promit unul altuia că dacă acesta își va face apariția din nou peste 27 de ani se vor reuni pentru a-l opri încă o dată. Și fix așa se întâmplă: clovnul reapare, iar puștii deveniți adulți își lasă în urmă viețile pentru a reveni în orașul natal.

În ciuda unei distribuții noi, It: Chapter II păstrează aceleași dialoguri superbe din prima parte și menține glumele alea banale, de clasa a șaptea, pe care și tu le-ai făcut și la care vei râde cu siguranță. Păstrează totodată și aceeași direcție a genului horror cu care ai fost obișnuit din primul film.

Este, mai degrabă, o subcategorie a genului horror, dedicatălui Stephen King. Asta pentru că dacă l-ai citit pe King și știi cam ce scrie omul, îți dai seama că horrorul lui nu se bazează neapărat pe tehnica jump scare, ci pe descrieri meticuloase a unor situații duse la extrem. Și, da, dincolo de violența ieșită din comun și de râurile de sânge, omul are o pasiune și pentru scârbos.

Are o carte super mișto numită 11.22.63 (e data asasinării lui Kennedy) în care preț de cinci pagini descrie cum protagonistul are diaree. E fabulos. Și nu, protagonistul nu e JFK.

Subiectiv fiind cred că, așa cum primul It a fost cel mai bun film horror în anul în care a apărut, la fel s-ar putea spune și despre partea a doua. În ciuda unor mici abateri de la materialul sursă, It: Chapter II expune stilul caracteristic al lui King exact așa cum l-a vrut autorul; asta și pentru că filmul s-a realizat sub coordonarea lui.

Trebuie să știi că filmul durează aproape trei ore, însă este justificat aproape fiecare minut (ok, putea să aibă cu 20 de minute mai puțin, dar nu e relevant asta).

Și mai trebuie să știi că la finalul primei părți actorii care-i interpretau pe copiii din Losers’ Club au fost întrebați cine ar vrea ei să ducă mai departe personajele în varianta lor adultă. Numele propuse au fost Jessica Chastain, Chadwick Boseman, Jake Gyllenhaal, Joseph Gordon-Levitt, Bill Hader, Chris Pratt și Christian Bale. Ar fi fost o super distribuție, nu? Dintre toți, doar Jessica Chastain și Bill Hader și-au „câștigat” rolul de titular în film.

Tagged in:, ,
Despre 
Blogger, content creator, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber joc FIFA pe Playstation.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.