Într-o perioadă în care statul în casă reprezintă o prioritate, ordinea parcurgerii serialelor devine la rândul ei o responsabilitate. Dar oricum ai da-o, orice topuri personale ți-ai face, atunci când Netflix îți aruncă subtil pe sub ușă un sezon nou din La Casa de Papel (sau Fabrica de Bani; sau Money Heist) știi sigur care va fi următoarea ta plăcere vinovată.

Așa s-a petrecut c-am văzut partea a patra cufundat pe gânduri în propria-mi canapea, totul pentru a te asigura pe tine că este la fel de bună ca primele trei. Dar înainte de a merge mai departe țin să-ți precizez că urmează niște spoilere pentru primele sezoane (nu și pentru cel de-al patrulea), așa că vezi ce și cum citești.

Sezonul trei se încheie cu un vehicul militar aruncat în aer, cu Nairobi împușcată de un sniper și aflată în pragul morții și cu Profesor distrus de vestea că Lisabona ar fi fost omorâtă, ceea ce știm cu toții că e fake news. Adică practic e haos, îmi aduc și acum aminte cele 15 minute în care am rămas blocat după ce am terminat de văzut și ultimul episod al părții precedente, că nu știam exact ce să fac cu viața mea și unde e continuarea.

Dar în fine, continuarea e aici; sau mă rog, o să fie din 3 aprilie. Și, cum ar zice fanii Marvel, „we’re in the endgame now.” Lucrurile sunt puțin scăpate de sub control în interiorul băncii, ceea ce înseamnă c-ar trebui să te aștepți la foarte multă acțiune și un nivel ridicat de anxietate.

Nici de cealaltă parte a zidurilor nu vei găsi prea multe minute de liniște și pace: încercările forțelor de ordine de a-i prinde pe nelegiuți (wow, cum mi-a venit cuvântul ăsta la taste, a trebuit să verific în dicționar să mă asigur că există) sunt ceva mai bune și atent gândite ca până acum, fapt care duce la stimularea ambelor tabere ca-ntr-un joc de tenis jucat de Halep, în care, cu fiecare minge aproape imposibil de returnat trimisă de adversară, a noastră mai găsește o resursă să i-o arunce înapoi.

Revederea personajelor care te-au încolțit în primele trei părți este ca o gură de aer proaspăt pe timp de carantină, iar partea și mai interesantă e că noul sezon vine cu niște perechi noi, pentru a te scoate puțin din zona de confort. După trei sezoane în care s-au remarcat pe rând Tokyo, Rio sau Berlin, La Casa de Papel 4 mizează și pe impactul oferit de noile personaje introduse odată cu sezonul anterior. Dacă l-am criticat în trecut pentru încercarea sa nereușită de-a fi noul Berlin, Palermo își joacă mult mai bine cartea sezonul ăsta și devine un personaj cu miză în tot angrenajul jafului.

Același lucru se întâmplă și cu secvențele de flashback începute în partea a treia și care nu anunțau prea multe (în afară de a justifica decizia Netflix de a-l readuce în serial pe Pedro Alonso); vei descoperi acum o nouă latură a lui Profesor, înconjurat de un anturaj diferit, menit să-ți arate că, deși nu știm exact dacă există viață după jaful Băncii Naționale a Spaniei, cu siguranță a existat viață înainte de acesta.

Ca o concluzie foarte personală și foarte subiectivă, îți recomand să-i acorzi atenție sezonul ăsta lui Denver, care are un story arc foarte bine scris, foarte uman și foarte empatic. Practic e singurul om din echipa aia care n-avea niciun motiv să fie acolo și care își îndeplinise visurile până la capăt, iar asta o să te ajute să privești transformările personajului său cu alți ochi.