Sunt un frustrat; mi s-a mai zis. Dar acum, pentru prima oară după multă vreme am şi motive să fiu. Sunt frustrat pentru că în ţara mea, aşa nenorocită cum e ea, în parlament legea e făcută de unguri iar pe stradă de câini maidanezi. Cer direct şi foarte vehement elaborarea unor măsuri urgente pentru protejarea speciei umane! A OAMENILOR! Îmi cer scuze anticipat pentru limbajul deloc călduros de care urmează să mă folosesc.

Cer ca ungurii, ca ţiganii, ca elevii, pensionarii, medicii, profesorii, gunoierii şi antreprenorii, toţi să se situeze o dată, măcar o dată, de aceeaşi parte a baricadei, în scopul unui interes comun: salvarea unui popor, a unei specii. Cer, nu doresc, indignat, nu pacifist, eutanasierea tuturor maidanezilor din România. Cer, nu rog, ca fiecare asociaţie de căcat care se opune unei măsuri mai mult decât necesare să tacă din gură, să se dea la o parte, sau să fie trasă la răspundere. Cer ca pentru fiecare colţ bălos înfipt în carne umană, ca pentru fiecare zgârietură câtuşi de firavă, ca pentru fiecare lătrat turbat şi dornic de crimă, o persoană, doar una, să facă puşcărie. Sunt 64.000 de maidanezi numai în capitală, fiecare atacând cel puţin o dată; 64.000 de deţinuţi care să umple penitenciarele din Rahova, Jilava şi aşa mai departe. Şi ajungem în punctul în care vom fi nevoiţi să dăm banii pe ridicarea unora noi, speciale pentru astfel de demenţi ce iubesc fiecare jigodie patrupedă, în loc să construim la schimb adăposturi pentru pocitanii.

Cer ca fiecare asociaţie care a semnat cel puţin o dată pentru îngrijirea unui maidanez şi a încălcat acest act să pledeze vinovată şi să fie închisă; definitiv! Cer ca fiecare pensionar inconştient care protejează această abominaţie a speciei canine, rasa maidaneză, să aibă tupeul să privească fotografiile cu rănile, cu măcelul pe care aceasta l-a înfăptuit, şi apoi să îşi recalculeze poziţia. Cer ca, în cazul în care persoana cu pricina îşi menţine punctul de vedere în favoarea criminalilor patrupezi, aceasta să fie închisă pe motiv că periclitează siguranţa publică. Cer ca fiecare guvernant, om politic, ori personaj de orice natură, care are în posibilitate gestionarea unei situaţii scăpate de sub control să aibă tăria necesară de a-şi asuma responsabilitatea atât unui eventual dezastru, cât şi a unui viitor succes.

Cer, în calitatea mea de cetăţean cu drepturi al acestei ţări, siguranţă în momentul în care ies din bloc, din curte, atunci când mă duc la şcoală, la muncă, prin parcuri, chit că este ora prânzului, sau miezul nopţii. Cer garanţia, măcar din punctul de vedere al maidanezilor acoperiţi de spume, că nu voi sfârşi mutilat dacă decid să dau o tură de parc. Cer un viitor sigur şi prosper aici, la mine în ţară, nu dincolo de hotare şi cer ca oricine este în putere, să lupte pentru a mi-l oferi. Cer nişte explicaţii publice, logice, pertinente, pentru tragediile mai mult sau mai puţin mediatizate care se petrec zilnic în România din cauza câinilor maidanezi, iar mai apoi cer lămuriri cu privire la incapabilitatea unei rezolvări a problemei.

Cer un simplu exerciţiu de imaginaţie, poate unul extremist, în care fiecare dintre voi se găseşte în faţa unei fantastice invazii extraterestre. Se vor forma şi atunci ONG-uri mâncătoare de căcat şi fonduri de la bugetul statului care să afirme paşnic să nu omorâm sărmanele fiinţe intergalactice care vor să ne măcelărească, pentru că sunt doar nişte biete făpturi dornice de expansiune? Nu, e greşit. Trebuie, suntem obligaţi de natura noastră de încă-oameni să ne apărăm specia, să facem ORICE, cu majuscule scris, pentru protecţia şi evoluţia speciei umane în favoarea oricărei alta. Suntem obligaţi ca, înainte să ne distrugem unul pe altul din diverse motive cretine, înainte să fim rasişti, însetaţi de putere sau dornici de războaie interne, să asigurăm continuitatea rasei umane!

Nu în ultimul rând, cer direct şi cât de public pot eu, moarte tuturor maidanezilor ce ne pun în pericol viaţa de zi cu zi! Cer eliminarea lor, înaintea rezolvării oricărei alte griji inutile şi inexistente cu care se luptă în zadar ţara asta! Dacă tot e să ducem lumea asta către o moarte iminentă, măcar să o facem noi, oamenii, noi ăştia proşti dar dominanţi, nu câinii vagabonzi! Mulţumesc!