Păi a trecut săptămâna în care eu n-am mai scris pe blog; mă rog, au trecut vreo patru zile, dar pentru mine e o întreagă săptămână. Pentru că nu socotesc weekendul ca făcând parte din ea; el e doar un fel de bonus al supravieţuirii mele de-a lungul zilelor lucrătoare. De ce n-am scris? De timp. Sau din lipsa lui. A celui liber, pentru că de acela încărcat cu tot felul de excremente de unicorni roz şi virgini am avut parte din plin. Iar acum…

De-a lungul şi de-a latul globului, fiecare echipaj de poliţie, începând de la cei de la rutieră până la cele mai sus-puse birouri federale, se află în stare de alertă. Patrulele au început cu noaptea în cap, străzile sunt luate cu asalt, casele oamenilor la fel, nu există nicio cale de scăpare. Nu de când a fost făcut anunţul. Totul a început cu declaraţiile lui Obama date cu noaptea în cap: „Trebuie prins cu orice preţ. Reprezintă o ameninţare directă la adresa tuturor personalităţilor de pe mapamond. Capturarea lui devine începând din acest moment principalul target al Statelor Unite. Fac un apel către restul statelor aliate nouă să ne ajute în încercarea de a îl prinde pe cel mai periculos om în viaţă.” Cum s-a ajuns aici? Well… it’s a very long story…

Acum mai bine de trei ani, pe teritoriul Marii Britanie, în Londra, pe gazonul stadionului Emirates, un puşti marchează golul deciziv în victoria cu 1 – 0 a celor de la Arsenal în faţa rivalilor de la Manchester United. Copilul minune e un galez născut în Caerphilly, botezat Aaron Ramsey. Era 1 mai 2011. Ziua imediat următoare Osama bin Laden este omorât în Pakistan, punându-se astfel capăt celei mai mari ameninţări teroriste cu care s-a confruntat America vreodată.

În acelaşi an 2011, pe 2 octombrie, galezul Ramsey marchează singurul gol al echipei sale în înfrângerea 2 – 1 de pe terenul celor de la Tottenham Hotspurs. Trei zile mai târziu, în data de 5, fondatorul Apple, Steve Jobs, moare răpus de cancerul cu care se lupta de ani de zile. Doar câteva zile după aceea, pe 19 octombrie, Ramsey aduce victoria celor de la Arsenal cu un gol în minutul 90 contra francezilor din Marseille. Pe 20 octombrie libianul Muammar Gaddafi este găsit mort în timpul războiului civil din Libia. Anul următor, pe 11 februarie 2012, puştiul galez marchează golul egalizator în meciul câştigat 2 – 1 de Arsenal acasă la Sunderland. În aceeaşi noapte Whitney Houston este găsită moartă în propriul apartament.

Pe Facebook se crează evenimentul intitulat „Saving an Aaron Ramsey shot is like saving someone’s life” (Salvand şutul lui Aaron Ramsey salvezi viaţa cuiva), prin care portarii de pe tot globul sunt încurajaţi să apere atunci când joacă împotriva galezului. Adevărata problemă a apărut abia în toamna acestui an, atunci când a început noul sezon de Premier League în Anglia. Ramsey devine o maşinărie de înscris goluri, fiind ales de altfel cel mai bun jucător al tunarilor timp de cinci luni la rând, şi fiind deja candidat pentru cel mai bun jucător din campionat în acest an. Are deja 15 goluri în doar trei luni, iar personalităţi de pe tot globul mor una după alta.

Ultimele sale reuşite au fost marcate pe 30 noimebrie, atunci când a marcat o dublă în victoria 3 – 0 de pe terenul celor de la Cardiff, echipă care l-a lansat în fotbal. În exact aceeaşi seară a murit actorul american Paul Walker. Cinci zile mai târziu s-a manifestat şi efectul celui de-al doilea gol al său, astfel că pe 5 decembrie a încetat din viaţă simbolul african Nelson Mandela. Lumea întreagă este în stare de şoc după ce două personalităţi marcante mor în aceeaşi săptămână lăsând un gol imens în sufletele admiratorilor de pretutindeni.

Marcat de cele două tragedii, şi analizând consecinţele trecute demne de luat în calcul, preşedintele american Barack Obama a anunţat într-o conferinţă de presă că Ramsey devine în mod oficial cel mai căutat om de pe glob. Golurile sale trebuiesc oprite de urgenţă, altfel nu se ştie cine ar putea fi următoarea sa victimă. FBI-ului li s-au alăturat în această dimineaţă Interpolul, KGB-ul, dar şi multe alte guverne atât din Europa cât şi de pe teritoriul Americii de Sud şi al Africii.

La scurt timp după discursul lui Obama, preşedintele României iese şi el făcând publică poziţia ţării noastre şi afirmând că prinderea lui Ramsey devine o obligaţie naţională. Singura cale prin care acesta poate fi oprit din a mai marca goluri este, conform spuselor lui Traian Băsescu, naţionalizarea sa şi trimiterea sa în exil la echipa naţională a României, sub comanda lui Victor Piţurcă. Se ştie că tehnicianul român nu face nimic altceva decât să se apare meci de meci, astfel că nu există riscul că Ramsey să poată ajunge în faţa porţii adverse. Cum era de aşteptat, premierul Victor Ponta a ieşit şi el declarând că guvernul său are nevoie de ajutorul galezului, pentru că doar el poate ucide criza economică din România. Toţi românii sunt rugaţi să ajute autorităţile locale în încercarea acestora de a-l prinde pe Aaron Ramsey în vederea unui interes naţional (pentru că ne doare-n c*r pe noi de interesele internaţionale).

Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Evenimentele istorice prezentate de-a lungul său reprezintă coincidenţe cât se poate de reale. Prin acest articol doresc să aduc public un omagiu celor care au fost eroul Paul Walker şi eroul Nelson Mandela. Ţin să condamn atitudinea celor care se folosesc de nefericita moarte a celor doi pentru a câştiga like-uri, share-uri sau vizualizări; tocmai de aceea am spus încă din titlu, de o manieră cât se poate de ironică, one view = one respect. Rest in Peace Paul, Madiba. You will be missed!