Premiile Oscar sunt foarte importante dacă ești implicat direct în fenomen, adică ești printre cei care participă la evenimentul de la Dolby Theatre. Altfel reprezintă o chestie pe care e bine să o bifezi anual, indiferent că faci parte din bula aia care vorbește despre rochiile purtate de vedete sau din bula în care își dau toți cu părerea despre filmele câștigătoare.

Dacă nu ești pasionat de subiect probabil că n-ai avut nicio problemă în a dormi toată noaptea și a căuta pe net ziua următoare ce s-a întâmplat; dacă ai noroc nu e nevoie nici măcar să cauți, ci doar să intri pe Facebook. Eu sunt pasionat de subiect și am fost toată noaptea la Digi24 pentru a vedea ceremonia. Am fost acolo deoarece ei au avut drepturi exclusive pentru transmiterea Premiilor Oscar în România.

Încep prin a prezenta câștigătorii pentru principalele categorii, ca să te ajut să-ți faci o idee despre care-a fost cel mai bun film, care-au fost cei mai buni actori și cine-a fost considerat cel mai bun regizor. N-am să înșir mai jos chiar toate categoriile, însă lista completă o poți găsi aici. Mi-am dat cu părerea mai pe larg pe Instagram, dacă citești articolul ăsta în primele 24 de ore de la terminarea evenimentului (nu înțeleg de ce l-ai mai citi dacă a trecut deja o zi) le găsești în InstaStory-urile de pe contul meu personal.

Cel mai bun film: The Shape of Water
Cel mai bun regizor: Guillermo del Toro
Cel mai bun actor într-un rol principal: Gary Oldman
Cea mai bună actriță într-un rol principal: Frances McDormand
Cel mai bun actor într-un rol secundar: Sam Rockwell
Cea mai bună actriță într-un rol secundar: Allison Janney
Cel mai bun scenariu original: Get Out
Cel mai bun scenariu adaptat: Call Me by Your Name
Cel mai bun film de animație: Coco
Cea mai bună melodie originală: Remember Me (Coco)

Bun. Ideea e următoarea: în ediția asta a Oscarurilor nu s-a întâmplat nimic. Nu există absolut nimic despre care să poți spune peste un an sau doi sau cinci că ți-a rămas în minte. „Mai știi, bă, în 2018 când…” Când s-au acordat toate premiile mai mult pe baza corectitudinii politice decât a unor criterii ceva mai relevante industriei. Au luat aproape toate filmele considerate favorite câte ceva.

S-a vorbit despre mexicani (mult), despre Donald Trump (și mai mult), despre #metoo (măcar aici au fost decenți), imigranți, negri, tot ce-ți poți dori de la un eveniment dedicat cinematografiei. Niciun discurs care să mă impresioneze, cel mai mult mi-au plăcut ale lui del Toro și Oldman. Ăia de la Academie au avut nevoie de 89 de ani pentru a găsi un prezentator mișto, Jimmy Kimmel a fost gazdă anul ăsta pentru a doua oară consecutiv, e o premieră treaba asta, și s-a descurcat super ok, mi-a plăcut.

A băgat și niște autoironie față de momentul celebru de anul trecut cu câștigătorii anunțați greșit, iar echipa de actori care a anunțat premiul pentru Best Picture anul ăsta a fost aceeași din 2017. Pentru o secundă am fost pregătit să pariez că vor anunța tot La La Land.

Anual oamenii fac câte o scamatorie care implică alți oameni din afara bulei lor elitiste: anul trecut au adus un autocar cu turiști pe care i-au băgat în Dolby Theatre în timpul ceremoniei, de parcă nu s-a prins nimeni de regia din spate. Anul ăsta au gândit-o ceva mai mult și au chemat un alt grup de cinefili să vadă în avanpremieră un film într-o sală de cinema vecină, după care Kimmel a luat un grup de actori pe care i-a dus la ei să-i salute și să le aducă jeleuri. Moment în care am realizat că idealul meu în viață e să fiu în aceeași cameră cu Gal Gadot și Margot Robbie.

O altă chestie pe care am realizat-o a fost că acum Kobe Bryant (da, baschetbalistul) are la fel de multe premii Oscar ca Di Caprio.