Am așteptat Premiile Oscar de anul ăsta ca pe ziua de luni care le succede: dacă mai întârziau puțin nu se supăra nimeni.
A fost un an bun pentru filme, serios. Oppenheimer s-a dovedit a fi nu doar cel mai bun film al anului, dar probabil un triumf cu care cinematografia nu se va mai întâlni prea curând. Da, și Dune e foarte bun, dar sunt alte categorii de filme, n-are niciun sens să le compari.
American Fiction e absolut superb, disponibil la noi pe Amazon Prime Video. Poor Things e o experiență unică, e ceva de vis. Killers of the Flower Moon mi-a super plăcut. Pe partea de documentare avem 20 Days in Mariupol, un reality check sfâșietor, în timp ce la animații sequelul Spider-Man: Across the Spider-Verse cred că a depășit prima parte. Nu în ultimul rând dintre nominalizații la International Feature aș vrea să remarc Society of the Snow, disponibil pe Netflix.
Dacă nu exista Barbie acolo pe cuvânt că aș fi zis că a nimerit Academia toți nominalizații. Altfel, mă bucur că nu s-a remarcat prea mult filmul Gretei Gerwig, că după ce am avut anii trecuți în trending hashtagul #OscarsSoWhite mai lipsea acum #OscarsSoPink.
Pentru aceia dintre noi care au deschis internetul și au dat cel puțin un refresh în ultimele luni faptul că Oppenheimer a câștigat tot ce se putea nu e o surpriză. Nici pentru Al Pacino n-a fost o surpriză când a anunțat premiul pentru Best Picture fără să mai citească și nominalizații. A citit „Oppenheimer” pe bilețel și toată lumea aștepta să-i zică și pe restul, doar că el aștepta să urce cineva pe scenă și să pună în cele din urmă capăt unei ceremonii super chinuite și plictisitoare.
Emma Stone ridicându-și premiul pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal e cel mai pur și inocent lucru pe care l-a văzut industria asta în ultimii ani. Face un rol senzațional în Poor Things, își merită toate premiile și laudele posibile, femeia a fost inclusiv ea surprinsă de faptul că a triumfat în fața unui reprezentant al comunității amerindiene.
Highlightul ediției a fost John Cena, care a defilat nud pe scenă pentru a anunța premiul pentru Cele mai bune costume; las aici și un behind the scenes cu el schimbându-se. Din păcate pentru Academie Cena nu are PR-ul lui Will Smith pentru a se vorbi de momentul lui la fel cum s-a vorbit de palma de acum doi ani, cred că lumea va trece ușor peste.
Ryan Gosling cântând abominația aia de piesă I Am Ken este de un cringe teribil, am văzut oameni interziși pe tv pentru mai puțin.
Mi-a plăcut momentul In Memoriam, susținut de Andrea și Matteo Bocelli și care a început cu un clip și un mesaj foarte puternic din documentarul Navalny, câștigător anul trecut. Cumva tot pe subiectul ăsta, unul dintre cele mai bune discursuri a fost al lui Mstyslav Chernov, omul care a făcut documentarul 20 Days in Mariupol și care a zis, printre altele, că „cinema makes memories, and memories make history„, un îndemn clar de a ne aduce aminte pentru a putea scrie istoria așa cum ne-o dorim.
În altă ordine de idei, dacă te trezești și vezi că iar e Messi în trending, să știi că nu e fotbalistul. Câinele Messi din Anatomy of a Fall a fost de mai multe ori în centrul atenției la Premiile Oscar, asta după ce inițial mai multe studiouri s-au plâns că prezența sa ar reprezenta un „avantaj competițional” pentru filmul în care a jucat. Messi a fost exclus de pe lista de invitați, internetul s-a scandalizat, iar apoi a fost chemat din nou. Uite aici un gif cu el cum aplaudă, este absolut minunat, love reacts only.
În continuare mi se pare fascinant cum îmi pierd o noapte pe an uitându-mă la o gală unde niște oameni bogați își împart premii; în timp ce ei sunt apoi la after-party eu sunt la birou, cam asta ar fi diferența. Dar sunt ferm convins c-o voi face și anul viitor.
Și ca de obicei, principalii câștigători îi poți găsi mai jos, iar lista completă e aici.
Cel mai bun film: Oppenheimer
Cel mai bun regizor: Christopher Nolan (Oppenheimer)
Cel mai bun actor într-un rol principal: Cillian Murphy (Oppenheimer)
Cea mai bună actriță într-un rol principal: Emma Stone (Poor Things)
Cel mai bun actor într-un rol secundar: Robert Downey Jr. (Oppenheimer)
Cea mai bună actriță într-un rol secundar: Da’Vine Joy Randolph (The Holdovers)
Cel mai bun scenariu original: Anatomy of a Fall
Cel mai bun scenariu adaptat: American Fiction
Cel mai bun film de animație:The Boy and the Heron
Cel mai bun film documentar: 20 Days in Mariupol
Cel mai bun film internațional: The Zone of Interest
Cea mai bună melodie originală: What Was I Made For? (Barbie)
0 Comentarii