Cu foarte mult timp în urmă, într-o galaxie foarte îndepărtată, un personaj bizar, botezat cu numele de Funeriu Daniel, ministru al învăţământului pe atunci, îşi foloseşte inimaginabila capacitate intelectuală, şi crează, din nimic, precum zeii din Olimp, o nouă lege a educaţiei, un nou proiect, aşterne pe o bucată de pergament un nou concept, evoluţionist, concept cunoscut azi sub numele de „Şcoala Altfel”.

02 aprilie ’12; prima zi din viitor, începutul evoluţiei, schimbării, startul unui proiect care (probabil) va schimba tot ce ştiam până acum despre „a învăţa”; este prima zi de derulare a „Şcolii Altfel”. Am decis ca, odată cu această iminentă schimbare, să îmi pot împărtăşi aici propriul meu concept despre ce înseamnă şcoală; profit de faptul că această săptămână este considerată „altfel”, şi sper să nu se supere nimeni pentru modul direct de a prezenta lucrurile, exact aşa cum le văd eu.

1. Mi-ar plăcea ca ora de engleză să îmi dezvolte vocabularul, să mă ajute să vorbesc cursiv, astfel încât să pot face faţă oriunde pe glob, nu să fiu nevoit să particip la acea oră doar pentru a-mi face tema la franceză.

2. Aş vrea ca în ora de Psihologie să învăţ despre oameni, despre caractere, despre cum să pot obţine diverse avantaje de pe urma celor din jur, nu să trebuiască să-mi fac conspectul din carte, singur, acasă, sau să îl copiez (mult mai probabil) de la vreun coleg.

3. Mi-ar plăcea ca la Educaţie Antreprenorială să fiu învăţat cum să îmi creez, dezvolt şi manageriez propria afacere, nu să jonglez prosteşte cu tot felul de acronime inutile (ex: SMART, PODEA :|).

4. Ar fi frumos ca atunci când merg la ora de franceză, o limbă extrem de frumoasă, părerea mea, să învăţ să o vorbesc aşa cum trebuie, nu să îmi fac calcule despre „cum să trec clasa”.

5.  Aş vrea să nu fiu nevoit să tocesc 20 de pagini de teorie la Biologie, ci mai degraba să mă uit la un documentar educativ produs de National Geographic.

6. Aş vrea să îmi pot simţi mâna dreaptă după orele de fizică, iar în locul celor 10 pagini pe care le scriu oră de oră, să am posibilitatea să văd practic, în experimente, fiecare dintre acele formule.

7. Mi-ar plăcea ca la chimie să nu fiu nevoit să mă caţăr pe masă pentru a vedea ce se scrie la tablă, mi-ar plăcea să nu mai dăm teste din lecţia ce urmează să fie predată ora viitoare, şi nu în ultimul rând, mi-ar plăcea să pot vedea, în faţa mea, într-o eprubetă, fiecare dintre acele reacţii lungi şi complicate, în loc să fiu nevoit să le tocesc.

8. În loc să îmi pierd timpul învâţând despre conurbaţie sau oicumenă (vă rog frumos să nu întrebaţi ce dracu` sunt alea, pentru că nu am nici cea mai mică idee) să învăt mai multe despre univers, şi infinitatea de mistere în care acesta este învăluit.

9. Aş vrea ca istoria să mă înveţe adevăratele ei secrete, ascunse, murdare, dar cu adevărat semnificative, pentru că important nu e „cine”, sau „când”, important e „cum”.

10. Aş vrea ca la Logică să îmi fi putut dezvolta o gândire logică, în loc să desenez pătrate cu SaP, SeP, SiP, sau SoP (din nou, nu întrebaţi 🙂 ), sau să analizez faimoasa frază „Mărul e măr”…

11. Îmi doresc din tot sufletul să se scoată, pentru numele divinităţii, din programă, materii precum religia, muzica, sau desenul, pentru că, serios acum, sunt inutile. Cine e pasionat de asta e invitatul meu să facă cursuri opţionale.

12. În ultimul rând, dar poate cel mai important, mi-ar plăcea ca profesorii mei, atunci când intră în clasa mea, să nu fie şefii mei, superiorii mei, ci prietenii mei; mi-ar plăcea ca ei să mă ajute să învăţ, să mă facă să-mi placă disciplina lor, nu să fiu ameninţat, într-un mod foarte discret, desigur, că dacă nu tocesc 50 de pagini pentru ziua următore o să mă trezesc cu nu ştiu ce notă. Mi-ar plăcea ca eu, ca toţi, să fim trataţi în mod egal, indiferent că suntem timizi, sau tupeişti, că stăm în prima sau în ultima bancă, indiferent că suntem activi, sau pasivi, linguşitori sau indiferenţi, atunci când e vremea ca eu să fiu evaluat, vreau să fiu evaluat corect, cu aceiaşi unitate de măsură ca restul.

Un singur lucru mai am de adăugat aici, în încheiere, doar o notă personală: vreau să fie foarte clar că eu, niciodată, dar niciodată, nu voi toci ceva „pentru că trebuie”, şi vreau să afirm, direct şi foarte răspicat, că atunci când primesc o notă mare, sau whatever, ori am ştiut de ea, pentru că mi-a plăcut, m-a interesat, ori, şi mai simplu, am copiat! Simt nevoia să ma repet, sper ca acest post să nu supere pe nimeni, şi să fie tratat ca atare; este doar un „Post Altfel”. Vă Mulţumesc!