Malaezu.ro

Am văzut Tenet, primul film de la redeschiderea cinematografelor

După o pauză de șapte luni am reintrat într-o sală de cinema; cu măscuța pe față, cu dezinfectantul în ghiozdan și cu multe emoții. Nu mai văzusem un film la cinema de la început de martie, de când m-am chinuit cu Bloodshot.

Am realizat cu ocazia asta că nu contează cât de mare e ecranul televizorului pe care-l ai acasă, că-i 4K sau că ai sistem de sonorizare Dolby, nu contează câte pungi de nachos cumperi din supermarket, nimic pe lumea asta nu poate înlocui momentul ăla în care se sting luminile în sala de cinema.

Sigur, e o discuție lungă aici despre viitorul cinematografiei în contextul actual, despre statul acasă versus mersul la cinema, despre marele ecran versus streaming, n-am să intru în detalii acum.

Eu am mai zis-o, chiar dacă majoritatea filmelor pot fi văzute lejer de acasă pentru că nu au calitățile tehnice necesare pentru a te impresiona pe un ecran uriaș, sunt totodată filme pe care nu ai cum să le apreciezi din sufragerie. Tenet e unul dintre acele filme.

Tenet e un motiv suficient de bun pentru a reveni la cinema după o pauză de jumătate de an. Nici n-aș ști cum să-l descriu, e atât de „Nolan„. Știi cum recunoști filmele lui Michael Bay pentru că tot timpul explodează lucruri în jur? Cam așa e cu filmele lui Christopher Nolan (poate mai puțin The Dark Knight Trilogy), au ele amprenta aia unică a regizorului, care-i greu de descris în cuvinte.

Problema cu Tenet e că filmul propriu-zis e la fel de vag și abstract ca trailerul. Sigur, te uiți la trailer și nu înțelegi nimic, dar ăsta-i un lucru bun. Dar apoi te uiți la film și nu înțelegi nimic, iar ăsta nu-i neapărat un lucru bun. E evident pentru mine că Nolan a ales abordarea asta intenționat, nu e vreo scăpare sau un scenariu scris prost, e efectiv dorința regizorului de a nu-ți oferi niciun context și nicio explicație pentru evenimentele pe care le prezintă.

Pentru a-ți face o idee, Dark, serialul german Netflix e mai ușor de înțeleg decât Tenet. Și Dark e un serial super complicat, dar atunci când îți explică ceva îți distruge toată logica și te face să urli că „așa ceva nu există!” Ceea ce e bine. Tenet nu face asta, Tenet nu-ți explică, te lasă confuz, atât de confuz încât după film ești obosit să mai cauți teorii și explicații online.

Nici faptul că are 2h30 nu-l ajută foarte tare pentru că, în ciuda unui ritm alert și plin de evenimente, simți cum starea aia de incertitudine se înrădăcinează, iar de la un punct devine chiar obositoare. Nu știu, poate a fost vina mea, dar efectiv am avut un moment în care am renunțat să mai înțeleg și am zis „ok, hai să mă bucur de momentul ăsta așa cum e, fără a-l pune într-un context.

Pentru că, da, Tenet are niște momente foarte bune luate individual. Foarte, foarte bune. Dar în spatele cărora pare că nu există o motivație. Pentru mine, cel mai ușor de descris filmul ăsta e folosind expresia „mult zgomot pentru nimic„. Repet, e un motiv suficient de bun pentru a merge să-l vezi la cinema, dar tot hype-ul ăla din jurul lui nu prea e justificat.

Tenet e ca un balon care s-a tot umflat încet în ultima jumătate de an, balon pe care l-am privit cu toții cu ochii mari, așteptând să explodeze. Și am ajuns la cinema să-l vedem, e un balon superb, dar nu explodează. Nici nu se desumflă, efectiv plutește undeva în aer, îl admiri, dar ești dezamăgit că nu ți-a oferit momentul ăla mult așteptat.

E totodată o oportunitate numai bună pentru a-l vedea pe Robert Pattinson înainte de rolul său din The Batman, pentru a înțelege ce actor bun este. Îl poți vedea și în The Devil All the Time pe Netflix, dar mi se pare că-n Tenet este mai bun. Altfel, ce m-a impresionat super mult la Tenet a fost coloana sonoră, dar știm cu toții că Nolan nu dezamăgește niciodată când e vorba de muzică. Responsabil aici este Ludwig Göransson, asta după ce Hans Zimmer a fost nevoit să refuze proiectul ca urmare a implicării sale în filmul Dune. Dar nu-ți face griji, stilul e același.

Cât despre povestea propriu-zisă, n-aș vrea să intru în detalii pentru că ar implica niște spoilere. Așa că poți alege să te oprești aici cu cititul sau să mergi mai departe, în funcție de preferințele tale.

Tenet se învârte în jurul unei apocalipse de tip atentat terorist, ceva de genul ăsta (repet, nu e explicat foarte clar); adică ăsta e motivul pentru care se întâmplă ce se întâmplă. Și ne oferă o tehnologie militară avansată care poate reversa timpul; habar n-am dacă ăsta e termenul corect în română. Imaginează-ți două trenuri pornind din punctele A și B și călătorind din direcții opuse. Nu doar că ele se vor întâlni la jumătate, dar chiar și după acel punct, fiecare tren va parcurge același drum ca celălalt, doar că în direcția opusă.

Ai un tren care pleacă din București spre Brașov și altul din Brașov spre București; ele se intersectează la Ploiești. Dar chiar și după acel moment, trenul de Brașov parcurge aceeași jumătate de drum pe care a parcurs-o în primă instanță trenul de București, doar că în sens invers. Face sens măcar puțin?

Cam asta e cea mai simplă explicație pe care ți-aș putea-o oferi. Altfel, da, sigur, îți recomand să te duci să-l vezi la cinema. Dar nu te aștepta să fii chiar atât de impresionat cum ai tinde să crezi, Tenet nu-i neapărat capodopera pe care o așteptam de la Nolan.

Tagged in:,
Despre 
Blogger, content creator, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber joc FIFA pe Playstation.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.