The Favourite nu-i chiar cel mai simplist film pe care l-ai putea digera la cinema; adică nu-i genul ăla de film de popcorn pe care ți-ai dori să-l vezi într-un weekend, înainte sau după ce bagi un Big Mac.
Dar asta nu-l face nicidecum un film prost, ci din contră, îl ajută să-și câștige (meritat) nu mai puțin de 10 nominalizări la Oscar. E abstract, ciudățel, foarte ironic, iar eu cred că reprezintă definiția perfectă a filmului de Oscar; în sfârșit văd și eu ceva care să nu se axeze pe problemele minorităților, pe discriminare, pe hărțuire sau mai știu eu ce-i la modă.
Altfel, ca să fac un joc de cuvinte super prost, The Favourite nu-i chiar favorit în ochii mei, cel puțin nu pentru titlul de cel mai bun film. În schimb interpretările celor trei protagoniste (le-aș zice eu, chiar dacă Academia a considerat că două dintre ele sunt roluri secundare) sunt excepționale. Atât Olivia Colman, cât și Emma Stone și Rachel Weisz, care concurează amândouă pentru statueta celei mai bune actrițe într-un rol secundar, au șanse mari să plece acasă cu un premiu; cu un plus pentru Emma aici.
Dacă ai văzut The Lobster atunci știi la ce să te aștepți de la Yorgos Lanthimos; dacă n-ai văzut The Lobster îți recomand s-o faci. Omul are un stil aparte de a-și prezenta ideile, greu de surprins în cuvinte. The Favourite vine cu o abordare cel puțin inedită asupra monarhiei britanice la început de secol 18.
Pe scurt, avem două servitoare (asistente, zi-le cum vrei tu) care se bat pentru a intra în grațiile Reginei Ana. Astea două se sabotează reciproc și întrețin alternativ relații intime cu Regina. Una o complimentează și o face să se simtă cea mai importantă femeie din lume, alta e super directă și o ajută să conducă regatul. Cele două sunt puse în antiteză, se completează indirect, ce are una îi lipsește celeilalte, cred că-ți va fi familiară abordarea asta.
E interesant subiectul ăsta din punct de vedere istoric, inițial ai fi tentat să crezi că-i ficțiune, că așa ceva n-a avut cum să se întâmple. Adevărul e că, deși nu există dovezi clare cum că Regina Ana ar fi fost interesată de femei, relația apropiată pe care a avut-o cu servitoarele ei este reală. Povestea e mai complicată decât o prezintă filmul, în ecuația inițială exista inclusiv soțul Anei, însă prezența lui în The Favourite a fost scoasă pentru a se putea dezvolta cât mai bine triunghiul dintre cele trei femei.
În fine, dincolo de poveste și de rolurile fiecăreia voiam să remarc modul în care e filmat totul. Am citit la Damian prima oară despre treaba asta, înainte să văd filmul, el a spus că folosește obiective ultra wide pentru a evidenția încăperile maiestuoase. Și, da, e super mișto imaginea, mi-a plăcut ce-au făcut cu ea, e un stil nou cu care te diferențiezi ușor.
Mi-au plăcut dialogurile, foarte inteligente și foarte ironice. În rest cred că-l poți caracteriza drept film artistic; sau undeva la granița dintre artistic și comercial. Și mai mult ca sigur că dintre cele 10 nominalizări câteva se vor concretiza în premii.
2 Comments