Guy Ritchie s-a instaurat foarte comod undeva în topul preferințelor mele în urma a ce a reușit să facă din cele două filme cu Sherlock Holmes; chiar dacă a avut parte de ajutorul unor actori precum Downey Jr. și Jude Law. Apoi, când s-a gândit să facă nebunia asta de film, The Man From U.N.C.L.E., a primit ajutor din partea lui Man of Steel, Henry Cavill și a Lone Ranger-ului Armie Hammer. Unde mai adaugi două apariții frumoase și deosebit de provocatoare din partea Aliciei Vikander și a Elizabetei Debicki.

Sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial găsește Berlinul împărțit în două, gazda unui început de Război Rece între URSS și Statele Unite. Agentul CIA Napoleon Solo este trimis în teritoriul ocupat de ruși din capitala Germaniei pentru a o găsi pe Gaby, o tânără mecanică ce pare că-i poate ajuta pe americani să facă ce știu ei mai bine: să salveze omenirea. În același timp, rusul Illya, unul dintre cei mai buni agenți KGB este trimis să se asigure că misiunea lui Solo va fi un eșec. Un fel de cum ar fi arătat Terminator dacă ar fi avut loc la începutul anilor ’60.

Umorul destul de ironic al destinului îi aduce pe cei doi cândva-inamici, Solo și Illya, în fața unei noi provocări, nevoiți fiind acum să lucreze împreună pentru a face, desigur, ceea ce știu americanii cel mai bine: să salveze lumea. Unde mai pui că stilului american și brutalității sovietice li se adaugă aparenta inocență a Aliciei Vikander, care pare să accentueze ideea că cele două popoare nu se pot înțelege cu privire la ținuta vestimentară a unei femei, cu atât mai puțin atunci când în joc este destinul omenirii.

Urmează una dintre cele mai frumoase misiuni sub acoperire pe care le-am văzut pe marele ecran în ultima perioadă, în care scopul primordial al celor doi protagoniști pare a fi, nu acela de a duce la bun sfârșit sarcinile primite, ci de a se sabota reciproc într-o întrecere a orgoliilor rănite ce au la bază o dorință de supremație. Toate aceste piedici mai mult sau mai puțin voite pe care Cavill și Hammer și le pun unul altuia sunt redate de Ritchie în contextul unui comic de situație schițat impecabil.

Desigur, ca în orice film cu spioni ce se respectă, Agentul de la U.N.C.L.E. are și el parte de plot twist-urile sale, însă acestea nu deviază prea mult de la ideile de bază ale producției, ci mai degrabă se mulează pe acestea. Vorbim despre câteva secvențe de acțiune, de urmăriri cu mașini off-road și motoare care au la bază aceeași doză scurtă și directă de umor în jurul căreia se învârte întregul film.

Man from U.N.C.L.E. se bucură de o coloană sonoră ce reușește cu brio să readucă la viață atmosfera anilor ’60 în sălile de cinema moderne. Cred că cea mai faină piesă din film e Che Vuole Questa Musica Stasera, melodie acompaniată de una dintre cele mai profunde secvențe ale producției. Închei spunându-vă că filmul lui Guy Ritchie apare în cinematografe vineri, 21 august, distribuit de Freeman Entertainment, apoi vă îndemn să mergeți și să vă bucurați de două ore pline de umor și stil; cu Hammer și Cavill.