Cred c-am sesizat cu toții efectul evident pe care ni-l oferă titlul acestui film: The Woman King, femeia ridicată la nivel de rege, o metaforă pentru puterea și statutul social pe care ea le poate obține într-o lume dominată de bărbați. Pe cât de simplu e, pe atât de tare mă fascinează alăturarea asta.

Pitchuit de producătorul Maria Bello încă din 2015, The Woman King a fost refuzat de-a lungul timpului de mai multe studiouri înainte să fie adjudecat de Sony Pictures în 2020. Filmul are la bază povestea reală a regimentului militar Agojie (cunoscut și sub numele de Amazoanele Dahomey), o grupare exclusiv feminină care a servit Regatul Dahomey în secolele 17-19.

Una dintre puținele armate compuse integral din femei documentată în istoria modernă, Agojie a luat naștere în momentul în care bărbații din Dahomey erau adesea uciși în diverse bătălii locale. Mi se pare foarte util de plasat acest context pentru a înțelege dimensiunea completă a filmului înainte să-l urmărești. Totodată cred că e important să știi că în acea perioadă Regatul Dahomey era implicat direct în comerț de sclavi, practică la care femeile Agojie se opuneau.

Agojie sunt conduse aici de Generalul Nanisca (Viola Davis), un personaj care-și are rădăcinile ancorate destul de bine în istorie. Numele Nanisca (tradus „cea care nu a omorât încă pe nimeni„) se regăsește în mai multe relatări scrise de Jean Bayol, un francez care a vizitat regiunea Dahomey în 1889 și care aparent ar fi cunoscut-o.

Viola Davis portretizează o femeie puternică, victima unui trecut sumbru care și-a depășit condiția de sclav și luptă acum împotriva opresiunii. Într-un regat condus de un bărbat (Regele Ghezo este interpretat aici de John Boyega) este fascinant de urmărit impactul și puterea pe care o au femeile, respectul de care se bucură la curtea regală și teama pe care o inspiră nu doar atacatorilor, ci inclusiv celorlalți membri ai cetății. Un cadru incipient în care Agojie intră victorioase în regat în timp ce oamenii din jur își lasă capul plecat și privirea în pământ înaintea lor e sugestiv pentru statutul în societate pe care luptătoarele l-au câștigat în timp.

În paralel un tată disperat își „oferă” fiica (o avem aici pe Thuso Mbedu în rolul lui Nawi) armatei de amazoane pentru a o educa. Personalitatea rebelă și temperamentul lui Nawi contravin disciplinei unui regiment militar, însă atrag atenția în același timp și o propulsează pe copilă rapid într-unul dintre principalii recruți ai grupării.

Distribuția e completată de Lashana Lynch în rolul lui Izogie, căpitanul și mentorul lui Nawi pe perioada antrenamentelor ei, Sheila Atim în rolul Amenzei, secunda și confidenta Naniscăi, dar și Jordan Bolger portretizându-l pe Malik, un tânăr cu origini africane aflat însă de cealaltă parte a comerțului cu sclavi.

The Woman King este un film lung, de peste două ore, concentrat în majoritatea cadrelor sale pe conturarea personajelor și evidențierea culturii de care acestea aparțin, fiind de foarte puține ori perturbat de câteva scene de luptă violente și apăsătoare. Este drama mai multor minorități nevoite să se lupte cu opresiunea încă din cele mai vechi timpuri, într-un film în care dimensiunea sa istorică iese cel mai tare în evidență, dincolo de momentele războinice sau empatia față de o clasă socială abuzată de status quo-ul civilizației prezente.

Cu toate astea nu trebuie ignorat faptul că devine pe alocuri greoi și obositor de privit și cred că se adresează unui gen de public predispus în a rezona cu acea cultură ce ne este prezentată. Imaginează-ți că te uiți la un spin-off pentru Black Panther și că ai în față un film Marvel și s-ar putea ca asta să-ți ușureze vizionarea. Filmul este deja în cinematografele din toată țara.