Sau doi americani ultra dubioși, de fapt: Mike (Jesse Eisenberg) și Phoebe (Kristen Stewart). Sunt un fel de cuplu ei doi, destul de ciudat dar, totodată, destul de des întâlnit în zilele noastre. Își petrec timpul fumând tot felul de prostii, el lucrează la un magazin local și are fantezii cu o maimuță personaj de benzi desenate, invenție proprie. Ea n-am înțeles exact cu ce se ocupă, dar îl susține mereu când vine vorba de fumat, îi acceptă toate defectele (care sunt multe, multe de tot!) și-l iubește așa cum e. Ceea ce, în fond, ar trebui să facă.
Mike vrea s-o ducă undeva în vacanță, ca apoi s-o poată cere în căsătorie. Treaba asta o să devină treptat unul din motivele principale ale filmului, el căutând momentul ideal pentru a-i oferi inelul. Până atunci, însă, e urmărit mai mereu de atacuri de panică (duse la extrem uneori). În rest, guvernul american (as usual) lansează un program mai mult sau mai puțin legal prin care să-l poată omorî pe Mike, care în secret e un agent superantrenat; atât de în secret încât nici el nu știe.
Intențiile americanilor de-ai scoate fumurile din cap (la propriu) lui Mike, îl activează pe tânăr care, într-o situație de auto-apărare ajunge să omoare doi federali. Vă dați seama că de-aici încep urmăririle, Mike și iubita lui ajung vânați atât de poliția locală, de guvern cât și de alți civili care-au auzit la știri că sunt posesorii unei epidemii. Fără să aibă habar ce face, protagonistul filmului în cauză continuă să-și ucidă inamicii cu sânge rece, tigăi, cuțite de bucătărie și linguri.
N-am reușit să înțeleg prea bine dacă filmul se vrea a fi de acțiune sau o comedie, ori poate este tocmai o parodie a filmelor cu agenți secreți (vezi Kingsman). Secvențele comice care mi-au adus zâmbetul pe buze au fost succedate de dialoguri și întâmplări lipsite de orice urmă de logică. Principala metaforă a filmului se încadrează în jurul unei mașini ce-a intrat într-un copac; copacul era singur și-a simțit nevoia să oprească mașina, pentru a avea companie.
Până și plot twist-ul (pe care evident că n-am să-l dezvolt acum) pare slăbuț conturat și abordat în aceeași manieră umoristică nereușită. Parcă în comedii nu aveam plot twist-uri. Aș fi însă curios, trebuie să recunosc, ce s-a întâmplat cu aventurile lui Apollo Ape, maimuța de benzi desenate schițată de Mike pe durata celor 95 de minute de film. Și, tot la capitolul plusuri pot adăuga apariția Walton Goggins în calitate de erou negativ cu râs malefic.
American Ultra: Agent descoperit nu-i neapărat cel mai bun film pe care l-am văzut în ultima vreme (adică nici pe-aproape de asta), dar având în vedere că-n seara în care l-am urmărit am avut de ales între asta și-un meci execrabil al Stelei, nu regret alegerea făcută. Îl găsiți de ieri, 25 septembrie, în cinematografe, adus de CineForum.
1 Comentariu