N-a durat decât 14 ani pentru ca filmul ăsta să se bucure în sfârșit de lumina marelui ecran: intrat pentru prima oară în producție în 2008 (da, ai citit bine), Uncharted a schimbat în ultimul deceniu nu mai puțin de cinci regizori până ca Ruben Fleischer să preia comanda filmului în 2020.

Ca să înțelegi puțin cât de complicat a fost tot procesul din spate și cât de mult a trecut de la primele stagii ale proiectului gândește-te că inițial Mark Wahlberg, cel care îl interpretează acum pe Victor Sullivan, a fost distribuit în rolul lui Nathan Drake, jucat de Tom Holland. Acesta din urmă a primit rolul abia în (sau încă din, depinde de perspective) 2017, la scurt timp după apariția sa în MCU în costumul lui Spider-Man. Și de-aici au început controversele, majoritatea fanilor jocului susținând că Holland nu are nicio treabă cu personajul lui Drake, care ar fi trebuit să rămână la Wahlberg.

Sunt aici pentru a-ți spune că în ciuda tuturor dificultăților prin care a trecut filmul ăsta, mie mi-a plăcut. Ca s-o zic direct, înainte să intru în detalii. Și cred că Holland și Wahlberg au fost super ok pe rolurile lor, chiar dacă Sully nu are mustață.

În primul rând trebuie să știi că Uncharted aduce serios aminte de filmele alea de aventură de la începutul anilor 2000, are niște vibes de Pirații din Caraibe sau Tomb Raider (ăla bun, cu Angelina, nu ăla cu Alicia). E cumva drăguț și nostalgic totodată să vezi că în 2022, anul în care pentru a putea înțelege un film Marvel trebuie să vezi alte cel puțin cinci titluri, două seriale, să citești benzi desenate de prin anii ’70 și să petreci cam 2 zile pe Reddit înainte, studiourile încă mai fac filme d-astea simple, pe bază de entertainment pur. Mai mult ca sigur că Uncharted va primi și el o continuare, dar momentan să ne bucurăm că Sony nu face milking pe subiect cum face Universal cu Fast and Furious.

Povestea e simplă, Sullivan îl racolează pe Drake pentru ca împreună să găsească o comoară pierdută, copilul acceptă pentru că speră ca la finalul călătoriei pe lângă aur să-l găsească și pe frate-său dispărut. Conflictele apar odată pentru că în aceeași cursă sunt implicate mai multe părți, dar și pentru că nu există onoare între hoții care ajung să se trădeze unul pe celălalt cam o dată la zece minute.

N-am experiența jocurilor video, am citit că n-ar fi neapărat legate, că ăsta e mai mult un origin story, că abia în partea a doua vor fi explorate aventurile propuse pentru Playstation. Nu mă bag aici.

Dar ca film de cinema propriu-zis crede-mă că e ce trebuie. Vine la pachet cu o doză ridicată de umor d-ăla de popcorn, la care probabil că n-ai râde într-un bar, dar care ți se pare super amuzant la cinema. Tom Holland are darul ăsta de a jongla cu umorul și ironia, pe Wahlberg îl ajută și fața; împreună formează o pereche chiar pe cinste. În ajutorul interpretărilor lor vin foarte bine și exact atât cât e nevoie Sophia Ali și Tati Gabrielle, alături de acest dinozaur pe numele său Antonio Banderas, care arată la fel de la The Mask of Zorro încoace.

Nu există twisturi sau momente care să iasă în evidență, n-o să te impresioneze vreun actor în mod special și nici n-o să ieși din sală exclamând „ce poveste!„, dar cu toate astea, dintr-un motiv greu de explicat oamenilor care n-au înclinații către a merge la cinema, filmul ăsta chiar îți va plăcea. E plin de cascadorii și lupte corp la corp, și e suficient de alert pentru a nu-ți da ocazia să te plângi de cele 2 ore de vizionare. Altfel, eu l-am văzut pe un ecran IMAX care a amplificat oricum toată experiența.

Nu în ultimul rând îți recomand cu încredere să nu te grăbești cu ieșitul din sală la final; chiar dacă nu-i un film Marvel, tot are o secvență post-credit care-ți va plăcea. Și în altă ordine de idei, am pus trailerul ăsta mai jos din politețe, dar poate că n-ar trebui să te uiți la el până la capăt dacă nu vrei să vezi deja chiar tot filmul.