E doar o părere pe care o am, privind în jur către evenimentele din ultima perioadă: atentatele de la Charlie Hebdo, criza imigranților, cazul Islandei – care și-a retras candidatura pentru a intra în Uniunea Europeană – și, cele mai recente, atacurile din Paris. Am dat doar câteva exemple semnificative, care arată că UE e pe moarte și e foarte greu, în acest moment, să fie salvată.

Cea mai convenabilă soluție ar fi ca toate statele membre să-și ofere serviciile Franței în perioada următoare, în semn de solidaritate în fața clipelor cumplite pe care le suferă poporul lor. Dar e ușor să ne arătăm susținerea în conferințe de presă și în statusuri pe Facebook; mai greu va fi atunci când domnul Hollande va spune, după ce țara trece peste clipele extrem de dificile din prezent, că intenționează să atace Siria pentru a stopa definitiv forțele teroriste care vin din acea direcție.

Câte state membre ale Uniunii Europene vor fi alături de Franța în acele momente? Câte state vor alege să finanțeze cu trupe și bani un război pe care, poate că altfel nu l-ar fi avut?

Aveam pregătită o listă întreagă de informații cu care m-am întors de la Bruxelles, despre cum se vede România de acolo, despre ce înseamnă Parlamentul European și cum funcționează el de fapt, nu la nivel statistic și teoretic; despre criza imigranților, despre tot felul de intrigi, multe chestii interesante. Promit c-am să le reiau într-un articol viitor, căci ar fi păcat să n-o fac. Însă până atunci cred c-ar fi foarte interesant de studiat cazul Islandei, pe care l-am amintit anterior.

Cât de utilă este în acest moment Uniunea Europeană? Și cui? Franței? Germaniei? Ele sunt principalele puteri, ele fac jocurile și indică direcția în care merg restul statelor membre. Dar până la un punct, cred eu. Punctul acela în care niște oameni o să spună că nu mai sunt de acord și că vor să plece. Și nu mă refer aici la cazul Marii Britanii, ci la țările mai mici din punct de vedere al factorului de decizie: țări din Europa de Est care, disperate să fie la masa bogaților, satisfac orice plăcere perversă ar avea occidentul.

„Bine ați venit la Parlamentul European! Vă aflați aici într-o perioadă în care Uniunea Europeană încă mai funcționează; nu se știe, totuși, pentru cât timp.În aceste momente Spațiul Schengen nu mai există!„

Acestea de mai sus au fost cuvintele cu care am fost primit în urmă cu doar câteva zile în sediul Parlamentului de la Bruxelles; înainte să se întâmple o nouă nenorocire în interiorul granițelor Europei. Astăzi, ele sunt mai actuale ca oricând.