Mă știți ca-s fan tot ce înseamnă Disney; iar dacă mai adaugi și Pixar lângă, atunci sigur n-are cum să iasă rău. Hai să vă dau niște titluri: Monsters Inc., Wall-E, Cars, Finding Nemo, Toy Story, Up. Sunt 100% convins că fiecare dintre voi a văzut cel puțin un titlu din cele enumerate mai sus; eu le-am văzut pe toate. Fan de mic!

Nu mai văzusem o animație bună de ceva vreme (cam din perioada Minionilor), însă știam că urmează să mă bucur de una reușită. Am plecat cu așteptări mari la The Good Dinosaur și, ca să nu vă mai țin în suspans, mi-au fost chiar întrecute. De la poveste, la efecte vizuale, de la emoțiile ce te încearcă atunci când o privești, până la mesajele pe care animația le transmite.

Vorbim de o lume fictivă, în care asteroidul ăla de a distrus toți dinozaurii ratează ținta, iar reptilele continuă să guverneze peste Terra. Arlo (voce Raymond Ochoa) este mezinul familiei sale, un dinozaur fricos ce se chinuie să se ridice la nivelul fraților săi și să-și lase amprenta asupra moștenirii familiei. Treaba asta cu „a-ți lăsa amprenta” nu e neapărat o chestie metaforică. În sensul că dinozaurii ăia aveau un fel de walk of fame al lor, unde-și puneau lăbuțele atunci când realizau ceva. Iar Arlo se chinuie să facă ceva în direcția asta.

În urma unui eveniment neplăcut, Arlo ajunge să fie practic naufragiat în propria lume, departe de casă și de orice altă creatură care să-l poată ajuta. Urmează, așadar, călătoria inițiatică prin care bunul dinozaur încearcă să-și înfrângă toate temerile și să ajungă acasă. Pe drumul său întâlnește diverse alte specii de dinozauri, fiecare cu propriile tabieturi și crezuri, exact precum într-o societate civilizată. Desigur că nu toți sunt buni, așa că nu vă așteptați la o lume veselă și primitoare.

În ajutorul dinozaurului apare însă o prezență surprinzătoare: un pui de om. Sălbatic, ce-i drept, precum Mowgli din celebra Carte a Junglei, omulețul îl învață pe Arlo să se descurce în fața forței naturii și să ajungă acasă teafăr. Prietenia dintre ei se consolidează pe parcurs, astfel că cei doi companioni încep, așa cum era de așteptat, ca doi rivali. Lucrurile evoluează, întâmplările se complică, iar animația abundă de povești și lecții de viață pe care fiecare părinte trebuie să i le prezinte propriului copil.

Efectele vizuale sunt deosebite: animația este 3D, iar lumea în care se învârte Arlo este conturată impecabil de băieții de la Disney și Pixar. Animația e plină de pasaje comice care să aducă zâmbetul pe buze atât celor mari, cât și celor mici. Este, în același timp, o poveste ce naște o emoție puternică și te face să empatizezi cu personajele sale. Da, chiar dacă este o animație. E sinceră și naturală, iar pe alocuri mi-a adus aminte de primul film din seria Ice Age, în care Sid, Manny și Diego ajutau un copil să-și găsească familia.

D-aia zic c-ar fi o idee bună să mergeți și să vedeți The Good Dinosaur, noua animație Disney. Pentru că-i chiar faină, pentru că are amprenta Pixar (că tot vorbeam de amprente) și pentru că e cam cea mai bună animație de care vă puteți bucura în acest moment. Este de azi (27 noiembrie) în cinematografe, distribuită de CineForum.