X-Men: Apocalypse e primul film bazat pe benzi desenate care nu mă duce cu gândul la benzile desenate. Asta și pentru că, ce-i drept, n-am prea avut eu tangențe cu echipa de mutanți ilustrată în astfel de ipostaze. În schimb am copilărit cu Xavier și studenții lui pe vremea când îmi aduceau bunicii de mâncare în vârful patului, pentru ca eu să nu ratez vreun episod din X-Men The Animated Series.
Pe aceia dintre voi care și-au regăsit un strop de nostalgie față de perioada Fox Kids (da, pentru mine canalul ăla de desene animate a fost o perioadă, un fel de curent literar al televiziunii pentru copii) îi invit să dea un play mai jos și să se lase cuprinși de emoție.
Pentru mine echipa originală de X-Men, cea cu care am crescut e cea în care Cyclops, Jean, Storm și Beast sunt imediat în spatele Profesorului X, la care se adaugă, bineînțeles, Wolverine. Și, da, X-Men: Apocalypse îi aduce, într-un final și după trei filme împreună pe toți. Nu vorbesc de seria veche a filmelor care, la fel ca majoritatea producțiilor de la începutul anilor 2000 au reprezentat niște dezamăgiri din punctul meu de vedere (vezi cele două Fantastic Four sau multele filme nereușite cu Batman).
Cred că Apocalypse e cel mai bun film X-Men dintre toate, incluzând aici și origin story-urile cu Wolverine, care oricum i-au făcut mai mult rau personajului. Poate și datorită CGI-ului amplificat cât se poate acum pentru că, în fond, X-Men e un film cu mutanți, unde ai nevoie de un CGI serios care să evidențieze trăsăturile și abilitățile gândite de Marvel; nu-i la fel de simplu ca atunci când arunci un scut.
Mă așteptam la mai mult de la antagonist, un personaj care mie-mi dădea fiori în copilărie și pe care-l credeam invincibil. Dar contextul lui X-Men: Apocalypse are ca scop promovarea altor personaje (în special a lui Magneto) și nu a lui En Sabah Nur. Pe deoparte poate că ar fi fost mai inspirată alegerea unui villain mai puțin răsunător, în contextul în care îți propui să-l treci în plan secund, însă pe de alta cred că i s-ar fi făcut o nedreptate lui Apocalypse dacă nu i s-ar fi oferit un rol după atâtea filme cu mutanți.
Singer nu oferă cel mai bun film Marvel, asta și pentru că e greu să concurezi cu un câmp de luptă în care-i ai pe Captain America, Iron Man, Spider Man și restul Răzbunătorilor; indiferent că ai un univers întreg de mutanți la dispoziție. Dar e un film făcut exact pentru fanii săi, iar pe mine unul nu m-a dezamăgit; din contră!
Trilogia începuturilor X-Men își atinge concluziile atunci când îl vedem pe Xavier renunțând la păr și pe noii săi studenți îmbrăcând costumele originale. Lipsește costumul galben al lui Wolverine, dar în contextul în care acesta urmează să se bucure de un al treilea film solo, fanii pot continua să-l aștepte.
Cred că Universul X-Men poate fi exploatat în continuare, având în vedere că evoluția echipei în benzile desenate este una semnificativă de-a lungul timpului. Eu unul aștept apariția pe marele ecran a lui Mr. Sinister sau, de ce nu, poate a Frăției lui Quicksilver și Mystique. Urmează un film dedicat lui Gambit care ar putea la fel de bine să dea startul unor noi intrigi într-o perioadă în care un parteneriat între Fox și Disney nu doar că pare imposibil, ci cred c-ar dăuna ambelor părți.
1 Comentariu