4 ani au trecut de la apariția filmului Justice League, așa-numitul theatrical cut al lui Joss Whedon; au fost niște ani care, fără a folosi cuvinte mari, vor intra cumva în cărțile de istorie a cinematografiei, la capitolul dedicat unei mișcări sociale a fanilor care au făcut posibilă lansarea unui film.

Tot contextul de care ai nevoie pentru a înțelege Zack Snyder’s Justice League l-am împachetat în articolul ăsta, pe care ți-l recomand să-l citești înainte să vezi filmul, că e fără spoilere directe, doar bazat pe diverse știri și declarații. E un articol în care am explicat cum a pornit mișcarea #ReleasetheSnyderCut și cum s-a ajuns ca un film despre care se considera inițial (până la confirmarea regizorului însuși) a fi doar un mit să devină cea mai așteptată lansare a unui an definit de o pandemie.

4 ani mai târziu, Zack Snyder’s Justice League debutează internațional pe 18 martie la HBO (fie că vorbim de HBO GO în România, HBO Max în Statele Unite sau alte forme ale platformei la nivel european). Hype-ul pe care-l resimte zilele astea fiecare fan al filmelor cu supereroi și în mod special al personajelor universului DC Comics e greu de pus în cuvinte. Și nu e doar un entuziasm venit la pachet cu premiera unui film, e un entuziasm alimentat de faptul că producția asta a fost realizată cu suportul acelor fani.

În cadrul unui eveniment special organizat de HBO Max și HBO România am avut ocazia să văd cum arată cele puțin peste patru ore ale filmului Zack Snyder’s Justice League. Articolul ăsta nu va conține spoilere referitoare la poveste, însă evident că vei regăsi în el opinii și informații despre conținut, așa că decizi singur dacă mergi mai departe cu cititul sau îi dai un bookmark și te întorci după ce vezi filmul.

 

Primul lucru de care te vei lovi în momentul în care dai play filmului va fi imaginea; este o diferență enormă între modul în care arată imaginea aici și cum arăta în filmul din 2017. Snyder oferă o variantă a filmului mult desaturată, în care licăririle de roșu aprins sunt rare și se văd mai degrabă în ochiul artificial al lui Cyborg decât pe pieptul lui Superman. Vorbim de un film care, deși nu este alb-negru propriu-zis, îți oferă o imagine cu multe tonuri de gri, prăfuită și adecvată unei lumi care se pregătește să-și descopere anihilarea. E un prim semn că Zack Snyder’s Justice League nu este și nu se vrea a fi un film vesel, de popcorn. Ca o scurtă paranteză, Snyder a confirmat că există inclusiv o variantă alb-negru numită Justice League: Justice Is Gray despre care el spune că oferă experiența ideală de vizionare.

Dar cea mai mare diferență, de departe, stă în prezentarea personajelor. Și aici intervine durata de patru ore care este perfect justificată, un lucru pe care nu credeam că-l voi spune vreodată despre un film. Privind în urmă realizez acum că nu exista nicio modalitate de a spune povestea asta într-un timp mai scurt, cel puțin nu în actualul context.

Sigur, exista varianta în care personajele și preludiul evenimentelor majore de-aici să fie cumva spuse și inserate episodic pe durata a mai multor filme. E cam ceea ce-a făcut Marvel cu Pietrele Infinitului, de exemplu, pe care le-a așezat pe tablă timp de un deceniu și au pregătit treptat intrarea în scenă a lui Thanos. Dar cum DC și Warner Bros. au decis să urmeze o altă schemă narativă și să sară peste un eventual proces foarte lung de construcție efectiv nu există o altă abordare care să poată fi justificată.

Pentru iubitorii de benzi desenate Zack Snyder’s Justice League mai reprezintă un motiv suplimentar de încântare: filmul este prezentat întocmai asemeni unui crossover major din benzile desenate în care, pe durata a mai multor numere din serii diferite ești purtat în poveste întâi din perspectiva unor personaje diferite și culminând apoi cu unificarea evenimentelor. E ca atunci când ești „nevoit” să citești alternativ un număr din Batman, apoi altul din Aquaman, apoi ceva cu The Flash, apoi iar Batman și tot așa până ajungi la ceea ce înseamnă Justice League.

 

Prima jumătate a filmului, care înseamnă de altfel nu mai puțin de două ore, este dedicată exclusiv construcției personajelor, însă ritmul alert și utilitatea fiecărei secvențe se păstrează, astfel încât nu vei avea timpi morți. Este o diferență majoră între ceea ce face Snyder acum și ce-a făcut Whedon în urmă cu patru ani, când a aruncat pe ecrane niște personaje care nu spuneau nimic și cu care publicul nu avea cum să empatizeze.

La vremea respectivă atât Cyborg, cât și The Flash și Aquaman se aflau la prima lor apariție pe marele ecran, la fel ca villainul de la acel moment, Steppenwolf, despre care nu mai auzisem anterior. Sigur, făcând abstracție de contextul lansării sale cu o întârziere de 4 ani, teoretic și filmul lui Zack Snyder are aceeași premisă, cu niște personaje ce ar fi fost prezentate în premieră. Diferența majoră este că de data asta sunt prezentate cum trebuie. 

Asemeni producțiilor mari de la Marvel, și aici personajele secundare își au foarte bine conturat rolul, exact așa cum e el. Adu-ți aminte de Infinity War, într-un film de o asemenea magnitudine nu poți oferi screentime suficient tuturor, însă cheia este să știi cum să dozezi eficient apariția acelor personaje pentru a fi parte integrată a povești, nu doar o apariție de tip cameo. Și fix asta face Snyder cu personaje precum Iris West, Mera și Vulko, Lex Luthor sau Deahtstroke.

Poate un minus să fie trecut în dreptul lui the big bad Darkseid, nu pentru că personajul în sine nu ar fi bun, ci pentru că mă așteptam ca filmul să sape mai adânc în originea sa mitologică și să ne ofere mai multe detalii despre el. Foarte pe scurt pentru cei care nu sunt familiarizați cu subiectul, Darkseid s-a născut sub numele Uxas, având titulatura de Zeu și devenind ulterior conducătorul planetei sale natale, Apokolips. Atfel, dincolo de aspectul ăsta, motivația sa în ceea ce face este explicată destul de bine.

Revenind la structură, Zack Snyder’s Justice League este împărțit în șase capitole bine delimitate (plus un epilog), pe care regizorul le-a și prezentat deja. Găsești aici titlurile lor, în cazul în care crezi că-s spoilere și n-ai vrea să le afli din articolul meu. Cu toate astea îmi vine greu să cred că filmul ar fi funcționat ca o miniserie, așa cum s-a zvonit la un moment dat, nu neapărat datorită nevoii fanilor de a-l vedea pe tot odată în favoarea unor episoade săptămânale, ci pentru că acele capitole sunt diferite de ideea de episod. Practic nivelul de continuitate de aici este mult mai mare decât ceea ce vedem într-un serial clasic, unde un episod are un început și un sfârșit; capitolele astea derivă unul din celălalt atât de puternic încât nu le vei putea separa.

În ciuda entuziasmului meu evident, nu voi cădea în păcatul glorificării filmului ăsta sau expunerii sale ca fiind „cel mai bun film cu supereroi din toate timpurile„, așa cum sunt tentați mulți fani să spună; nu e. Dar e cel mai bun film scos de DC, aici nu există dubii. Ar fi putut fi începutul unei francize de succes pentru ei, cum tot încearcă să facă de aproape un deceniu, de la Man of Steel încoace.

Mă îndoiesc că va fi așa. Haosul din birourile celor de la Warner Bros. nu va putea fi salvat de filmul ăsta, iar informațiile din momentul actual arată că Zack Snyder’s Justice League nu va intra în canon, fiind preferat în continuare varianta lui Whedon. Nici știrile despre un nou film cu un Superman de culoare (care să-l înlocuiască evident pe Henry Cavill), nici plecarea lui Ben Affleck din rolul lui Bruce Wayne și nici toate celelalte povești paralele gen filmele Joker (2019) și The Batman (cu Robert Pattinson) nu ajută.

În ciuda tuturor piedicilor ăstora Snyder a confirmat că avea în plan o trilogie Justice League, nu un singur film, iar finalul celui de față confirmă treaba asta. Mai mult, cred că este un final cu mult potențial nu doar pentru un eventual sequel direct, ci și pentru restul personajelor din DC Universe, cu condiția să fie tratate așa cum trebuie. Poate că deja am așteptări prea mari de la fani, după ce ei au contruibuit masiv la realizarea acestui Snyder Cut, însă cred că ei sunt singurii care pot pune presiune pentru continuarea proiectului.

De altfel, pe Reddit și Twitter se discută deja pe marginea hashtagului #RestoretheSnyderVerse, care să-i ofere regizorului putere asuprea universului DC cam așa cum are Kevin Feige la Marvel. Dar e cale lungă până acolo și momentan e mai bine să ne bucurăm direct de ce ne-a fost oferit azi.