Mie-mi plac super mult benzile desenate de la DC Comics; adică super, super mult. Și am ieșit dezamăgit aproape de fiecare dată din sala de cinema după ce-am văzut cum le-au gândit oamenii ăia pentru marele ecran; exceptând Suicide Squad, ăla chiar a fost foarte bun.

Lego Batman e o animație cu lego, adică nu trebuie s-o iei în serios. Dar dacă urmărești filmele cu super-eroi în general o să observi mai multe referințe la ele și probabil că-ți va plăcea mai mult. Sunt referințe la toate filmele cu Batman, inclusiv ăla din ’66 despre care probabil nu ai auzit.

Joker e villainul principal, dar oricum sunt alături de el aproape toți inamicii Cavalerului Întunecat din benzi desenate și unii despre care încă nu-s sigur c-au apărut vreodată; gen un răufăcător care avea pistoale cu ketchup și muștar. Plus că, pe lângă toți ăștia, apar și Sauron, Voldemort, King Kong, Dracula și alte personaje d-astea celebre. Poți chiar să-i asculți vocea lui Ralph Fiennes, doar că nu la replicile lui Voldemort, ci la cele ale lui Alfred, majordomul. Ceea ce, trebuie să recunosc, a fost puțin bizar.

Apar și o grămadă de eroi alături de Batman; adică pe lângă Robin, Batgirl și Pennyworth pe care abia ce l-am menționat. Superman e practic cel mai mare dușman al protagonistului și organizează o petrecere aniversară a Ligii Dreptății, la care-i poți vedea pe Flash, Green Lantern, Wonder Woman și restul eroilor DC, dar la care Batman n-a fost invitat. Asta a fost chiar trist.

Animația are o coloană sonoră mișto, iar Batman e rapper, își fredonează propriul theme song și îl provoacă pe Robin la un duel de beatbox. A, și parola de acces în peștera liliacului e „Iron Man sucks”. În sfârșit avem parte de o tentă ușoară de ironie de la DC pentru Marvel; într-un film cu lego, ce-i drept, dar e un început.

Să știi că nu-i chiar un film pentru copii, adică nu trebuie să pleci de la ideea că nu-i de tine doar pentru că e o animație. Dacă-ți plac filmele cu super-eroi sigur e de tine.