Mi-am (aproape) consumat una dintre cele mai agitate săptămâni din viaţa mea. La finalul unor zile în care am reuşit să îmbin aproape perfect distracţia cu munca, scriu aceste rânduri pentru a mă convinge, pentru a vă convinge, că ceea ce am realizat în ultimele zile nu a fost în zadar. Notă: deşi articolul apare publicat în secţiunea de Timp Liber, vă spun că reprezintă orice, doar timp liber nu. 🙂

Am fost luni dimineaţă la Biblioteca Naţională, pentru o dezbatere alături de comisarul european Dacian Cioloş. Marţi am fost prezent toată ziua la conferinţele PROUD 8 ce au avut ca temă brandingul prin storytelling. Joi seară am participal la concertul de la Polivalentă al celor de la Voltaj. Dar cel mai important, săptămâna asta am fost (şi încă sunt) bloggerul oficial al festivalului de film documentar One World Romania. Dacă încă mai există printre voi oameni care nu s-au bucurat de cel puţin o producţie prezentă în cadrul festivalului, pe siteul lor puteţi găsi programul complet al ultimelor două zile.

Vreu să scriu în cele ce urmează despre două dintre cele mai impresionante poveşti pe care le-am văzut săptămâna asta la One World. Prima dintre ele poartă numele de The Valley of the Jato, şi spune povestea unui bărbat crescut în inima Siciliei, înconjurat de abuzuri, într-o societate în care drepturile omului sunt înlcouite cu legile mafiei. Pino Maniaci este directorul postului tv local TeleJato, administrat de acesta din propriul apartament. TeleJato reprezintă, în contextul actualei Sicilii, principala armă împotriva jocurilor murdare ale mafiei şi un loc de refugiu pentru cetăţenii care au nevoie de ajutor în lupta lor contra abuzurilor şi încălcărilor constante ale drepturilor omului. Pus sub permanenta ameninţare de către mafioţi, Pino Maniaci nu ia niciodată în calcul încetarea activităţii şi pare mai pornit ca oricând să pună capăt dictaturii mafiote din Sicilia. Premiat cu titlul de cel mai bun film documentar italian în cadrul Festivalului Independent de film de la Roma, din 2013, Pe valea lui Jato vorbeşte despre realitatea cruntă în care trăiesc sicilienii secolului XXI, într-o lume doar aparent modernă şi democratică.

A doua poveste ce mi-a plăcut foarte mult se învârte în jurul organizării abuzive a Jocurilor Olimpice de la Soci, 2014. Putin’s Games ne dezvăluie în premieră haosul, abuzurile şi corupţia cu care s-a confruntat statul rus odată cu decizia de a organiza Jocurile Olimpice de Iarnă. Filmul răspunde uneia dintre cele mai importante întrebări referitoare la ultima ediţie a Olimpiadei: de ce a fost aceasta organizată în cea mai călduroasă staţiune a unei Rusii cuprinse de temperaturi negative? Producţia lui Alexander Gentelev prezintă realitatea dură în care localnicii au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele în interesul statului, antreprenorii şi-au cedat companiile iar turiştii au fost martorii unei transformări inedite a uneia dintre cele mai importante staţiuni litorale din Rusia: Soci. Bazându-se pe exemplul anteriorităţii, atunci când alte ediţii ale Jocurilor Olimpice de Iarnă au fost realizate cu un buget de doar 2 miliarde de dolari, documentarul ne arată o creştere incredibilă a unui buget iniţial de 12 miliarde ce ajunge la suma fabuloasă de nu mai puţin de 45 de miliarde de dolari. Documentarul poate fi urmărit duminică, 23 martie, de la ora 14:00 la Cinema Elvire Popesco, iar eu îl recomand cu foarte mare căldură, pentru că reprezintă o realitate povestită impecabil.

Acestea fiind spuse, ne găsim mâine în ultima zi a celei de-a şaptea ediţie a festivalului One World Romania, pentru a urmări alte producţii extraordinar de bine alese. V-aş recomanda să nu rataţi, începând cu ora 18:00 la Cinema Studio, documentarul Pussy versus Putin, în deschiderea căruia se va putea viziona şi producţia Toamna Românească.

Filmele prezentate mai sus le-am văzut alături de Ştefan, de la Mocăniţa cu Idei, ale cărui articole le puteţi citi aici şi aici.