Dacă-mi permiteți o introducere: nu sunt nici critic de film, nici blogger cinefil, la fel cum nu m-am recomandat niciodată astfel și nu am avut niciodată pretenția ca oamenii să-mi considere opinia drept un etalon al industriei. Paradoxal, cel mai mare beneficiu pe care-l am din toată treaba asta nu e că pot să vă niște filme, ci apare atunci când oamenii îmi cer părerea și mă roagă să le recomand un film. Nu pentru c-aș fi un vârf de lance, repet, ci doar pentru că, poate, așa consideră ei c-ar fi relevant.

Problema cu blogosfera cinefilă din România e că nu mai are pic de credibilitate. Pentru că în ochii a multor oameni, noi, ăștia care mergem la vizionări de presă, suntem niște pișcotari care văd filme pe gratis pentru a le lăuda apoi pe Facebook. Și-apoi sunt mulți care spun că oricine își poate face un blog și poate scrie un rezumat preluat de pe Cinemagia sau dintr-un comunicat de presă, doar ca să vadă un film. În fond, au parțial dreptate, și am să detaliez de ce. În mare, au dreptate să gândească așa pentru că sunt mulți oameni care fac asta și care distrug oricum orice urmă de credibilitate ar mai fi rămas în nișa asta. Dar am s-o iau pe rând.

Ce ar trebui bloggerii cinefili să facă?

În primul rând ar trebui să-și respecte cititorii, dar ăsta e un aspect general valabil. Nu vorbesc despre ce opinie adopți, ci mai degrabă despre ce argumente aduci pentru a o susține. Așa mi se pare mie corect: oamenii caută în blogurile astea niște păreri bine-construite și argumentate, caută să descopere în spatele lor o oarecare cultură cinematografică. Pentru că e cel mai ușor lucru să scrii un articol în care să arunci o metaforă vulgară o dată la două fraze. Eu nu sunt blogger cinefil. E o diferență între ce-am spus mai sus și a oferi pur și simplu o părere; exceptând faptul că oricare ar fi aceea trebuie să fie argumentată.

Cred că cele mai multe lucruri despre un blogger le poate spune comunitatea din jurul lui. Aici intervine diferența aia între „eu cred c-ar trebui să nu mai scrii despre asta, pentru că nu te pricepi” și „ajută-mă și pe mine cu o recomandare„. Nu doar la filme, ci în general.

Ce ar trebui distribuitorii de filme să facă?

Pentru a ajuta la creșterea credibilității nișei, cred că înainte de toate ar trebui să renunțe să mai caute exclusiv păreri pozitive. La fel cum un film poate fi bun sau foarte bun, un altul poate fi prost sau foarte prost. Asta e realitatea, un distribuitor își asumă că poate de data asta a oferit un film incredibil de prost. Cred că e greșit să te aștepți de la cineva să recomande un film doar pentru că a avut ocazia să îl vadă cu două zile înainte să intre în cinematografe.

Apoi, cred că ar trebui să cunoască mai bine lista aia de oameni din baza de date și relevanța pe care ei o au pentru produsul pe care ar urma să-l promoveze. Eu știu că dă bine la număr să fie cât mai multă lume, dar același principiu e doar o încurajare pentru multe persoane de a-și face un blog pe wordpress.com pentru a beneficia de niște invitații. Pentru a face ca nișa asta să conteze e nevoie de puțin efort din partea ambelor tabere: bloggeri și distribuitori.

Ce ar trebui cititorii să facă?

Cititorii ar trebui să renunțe la mentalitatea aia conform căreia „un blogger nu face altceva decât să laude un produs (film, în cazul de față) doar pentru c-a primit o invitație gratuită la un eveniment.” Nu e chiar așa. Pentru că, în primul și în primul rând, în ora pe care eu mi-o petrec scriind un articol (dintre cele simple, căci sunt unele care necesită o documentare mai aprofundată), pot câștiga 20 de lei cu care să mă duc să-mi cumpăr un bilet la cinema. Chiar dacă, mărturisesc, și eu m-am simțit condiționat cândva de parteneriatul ăsta – deși nu aveam niciun motiv să fiu -, el nu trebuie perceput ca altceva decât un parteneriat între două tabere.

Să vii la mine pe blog sau pe profilul de Facebook și să strigi tare „pișcotarule!” are la fel de multe avantaje cu a scrie pe poarta de la casă „Aici locuiește un bou!„. Pe tine nu te ajută cu nimic, dar e ok să vadă lumea că ăla de-acolo e bou. De ce? Doar pentru că tu consideri că părerea lui e una falsă și stimulată de niște bilete de cinema?

Ce ar trebui cu toții să facem?

Să mergem să vedem filmul Deadpool. E, de departe, cel mai bun film cu super-eroi pe care l-am văzut vreodată. Nu cred că-i nevoie – în cazul ăsta – să ofer o argumentare prea detaliată. Tot acel marketing de care se bucură își merită banii în principal pentru că nu minte publicul: este, într-adevăr, un film de dragoste, în egală măsură în care nu este este un film despre responsabilitatea de a fi erou. Are peste 100 de referințe (easter eggs) la alte filme, la actori sau la concepte, una mai comică decât alta.

Și, pentru că așa e frumos să închei articolul, vă recomand chiar experiența IMAX, la Cinema City; începând cu 12 februarie, adus pe marile ecrane de Odeon Film.