Ieri am fost la Webstock! Cât de sec poate suna asta în comparaţie cu ce a însemnat de fapt cea de-a şaptea ediţie Webstock. Acum un an îmi permiteam să scriu despre el urmărind o parte din conferinţe online. Am fost fascinat de tot ce am găsit acolo, în spatele unui stream văzut tocmai din Pantelimon. În acest 2014 mi-am deplasat entuziasmul tocmai la JW Marriott Grand Hotel, acolo unde s-a ţinut evenimentul. (Sursa foto)

Am să încerc anul acesta o abordare uşor diferită a ceea ce a însemnat pentru mine Webstock. Anul trecut am scris ceva mai mult despre ce s-a discutat concret la unele conferinţe, însă îmi doresc acum să las obiectivitatea deoparte, în favoarea unei subiectivităţi caracteristice unui blogger. Cu o zi înaintea evenimentului primesc (şi eu ca mai toţi participanţii, i guess) un mail în care mi se explică pe scurt ce reprezintă Webstock. Şi pentru că a fost prima mea ediţie am dat urmare sfaturilor din acel mail cu privire la ce este şi ce nu este Webstock şi la ce aşteptări ar trebui să am de la el. Rândurile ce urmează i se adresează, pe lângă tuturor celor care le citesc (evident) în special celui care a gândit de la bun început ideea Webstock (pentru că nu vreau să spun cel care l-a organizat; ştiu că aş avea de enumerat o mulţime de oameni şi de sponsori): Cristian Manafu.

Cristi spunea că Webstock este un festival. Aşa a şi fost, aşa m-am şi simţit: nu ca într-un loc unde stai pe un scaun şi asculţi cum câţiva oameni mai talentaţi şi mai experimentaţi ca tine îţi vorbesc, ci ca într-un loc în care, indiferent că stai pe acel scaun şi asculţi un speech bun ori eşti în pauză şi-ţi bei cafeaua, în permanenţă interacţionezi cu oameni de la care e imposibil să nu înveţi câte ceva; chiar şi printr-o strângere de mână.

Webstock aduce împreună sponsori diverşi care, prin gesturi mici, te fac să realizezi că lor le pasă de bunăstarea ta. Am gustat din noile sortimente de bere Staropramen, plus nişte burgeri pişcători tot de la ei, am văzut la lucru camera foto a noului Lumia 735, un smartphone făcut pentru selfie-uri, m-am bucurat de un Supernet de la Vodafone şi am mâncat un ecler cu mango (că doar atât am prins) ge-ni-al! din partea celor de la Raiffeisen Bank. A, da, şi să nu uit: mi-am făcut statuie! Nu, pe bune, chiar mi-am făcut, urmează să vină în 10 zile! 🙂

Tot Cristi spunea că Webstock nu este o şcoală de social-media. Sper să nu se supere pe mine acum dacă îmi permit să-l contrazic: pentru mine a fost. Poate că la anul nu va mai fi, poate că pentru cei care vin aici de şapte ani nu mai e, însă pentru mine a fost. Pentru că eu sunt acel student-amator care în 4 zile o să dea cu capul de pereţii Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării care vrea să înveţe şi care are de învăţat din orice privire aruncată în direcţia bună; iar Webstock este, fără doar şi poate, o direcţie bună.

Doar puţin mă voi rezuma şi la conferinţele în sine, îmi cer scuze faţă de speakeri că nu le laud mai mult munca, însă le spun că ea a fost pe deplin apreciată de malaezul ăsta de scrie aici. Cel mai mult mi-a plăcut micro-conferinţa despre Blogging & Online Content; ambele sesiuni. Andrei Ciobanu a explicat cum a fost gândită şi realizată cap-coadă campania de promovare a noului matinal de la Kiss FM (şi cum a fost ea promovată chiar şi de radiourile adverse); Mihai Ţăranu (Zmenta) a dat sfaturi preţioase despre vlogging (că doar la asta se pricepe cel mai bine); Ovidiu Eftimie (Times New Roman) s-a dovedit a fi un om cu o carismă senzaţională. Bine, nu doar atât, adică a avut şi un speech fain şi m-am regăsit în multe dintre ideile lui asupra conceptului de online şi abordările pe care echipa TNR le are faţă de anumite teme. Şi ne-a promis, ca să zic aşa, că peste şase luni Smiley va fi preşul pe care se şterg românii. Nici Coreea lui Kim Jong-un nu are atât de multe poze cu liderul lor pe străzi decât au românii cu Smiley! Aşa a zis omu’, eu doar l-am citat. 🙂 Zic eu că am învăţam multe şi din prezentările pe care le-au avut Alexandru Negrea, Vlad Petreanu şi Vali Petcu (Zoso).

Asta voiam să zic, c-am avut parte de o super experienţă ieri la Webstock, că nu vreau să înşir p-aici o listă d-aia lungă de mulţumiri ca pe la Oscaruri, deci îi felicit pe absolut toţi cei implicaţi (de la organizatori, sponsori, speakeri până la cel mai mic om care a stat pe un scaun dintr-ăla şi a asistat la festival). Nu de alta dar cred că cel mai mic om de-acolo am fost eu! 🙂 Şi poate că va suna arogant din partea mea, dar după Webstock-ul ăsta am o vagă impresie că mă voi duce pe 1 octombrie la facultate măcar cu 0,5% mai multe cunoştinţe despre blogging, social media, online content şi toate lucrurile care se învârt în jurul lor faţă de viitorii mei colegi; pe care-i salut!