Malaezu.ro

Am văzut Mo, povestea unei studente care a copiat la examen

Mo e un film românesc pe care eu l-am urmărit și așteptat de mult timp; ceea ce nu prea poți spune despre foarte multe filme românești.

E un film care a fost prezent la TIFF și la Sarajevo înainte să ajungă în cinematografele din România (unde intră în 4 octombrie). Îi are ca protagoniști pe Dana Rogoz, Mădălina Craiu și Răzvan Vasilescu, fiind regizat de Radu Dragomir. Și totul se întâmplă din perspectiva acestui triunghi, un cadru simplist care nu spune multe și nici n-are nevoie să se dezvolte dincolo de pereții săi, pentru că reușește să cuprindă în relația dintre trei personaje foarte bine scrie o poveste foarte bine spusă.

Mo (Dana Rogoz) și Vera (Mădălina Craiu) sunt, ceea ce obișnuiam noi să numim acum vreo 10 ani pe Hi5, BFFs; cele mai bune prietene. Se pregătesc pentru examenele din facultate exact așa cum te-ai pregătit și tu (dacă ești ceva mai tocilăruț, iartă-mă): cu copiuțe. Răzvan Vasilescu e proful care le prinde copiind la examen și le dă afară din sală, iar de-aici începe povestea.

Filmul Mo prezintă o situație din păcate comună, bazată pe un caz real, în care un profesor alege să depășească limitele normalului în relația pe care o are cu una dintre studentele sale, în timp ce studenta respectivă alege să răspună pozitiv jocurilor sale pentru a putea promova un examen.

De la un pahar de vin în Centrul Vechi până la o cină târzie gătită de profesor chiar la el acasă e doar un singur pas, iar Mo exploatează impecabil traseul ăsta care duce în final către un punct culminant tragic.

În contextul mișcărilor #metoo din ultimii ani filmul ăsta naște discuții și lasă deschise porțile multor întrebări despre ce-ar trebui să se întâmple și cum ar trebui să reacționezi, însă adevărul e cel pe care l-a spus Dana Rogoz la conferința de presă de după vizionarea proiecției: oricât de mult ai calcula în capul tău fiecare decizie și oricât de mult ți-ar plăcea să crezi că ești în control, odată ajunsă într-o situație de genul ăla nu mai ești capabilă să acționezi logic.

Însă dincolo de toată treaba asta, filmul excelează tocmai prin duritatea vizuală cu care este redată povestea. Niște gesturi mici, precum o mână pusă discret pe umăr sau o gură de vin în plus turnată în pahar îți vor provoca niște trăiri intense. Eu am comparat filmul ăsta cu seria 13 Reasons Why (iar asta e o comparație foarte mare, că pentru mine seria aia e în top 3 văzute vreodată) tocmai pentru modul direct și chiar frustrant din perspectiva publicului prin care regizorul a ales să-și exprime gândurile.

Mo este povestea unei studente care a copiat la un examen; e un lucru pe care l-am făcut fiecare dintre noi și tocmai de aceea, prin banalitatea sa, povestea asta e atât de bună. Evoluția rapidă a lucrurilor îți arată că societatea în care trăiești nu e cea care-ți place să crezi c-ar fi. Firul narativ este simplu și vine ca o lecție pentru spectator.

De aceea ar trebui să mergi să vezi filmul ăsta.

Tagged in:,
Despre 
Blogger, content creator, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber joc FIFA pe Playstation.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.