Posibil să fi văzut sau să fi auzit cel puțin o dată o informație, știre sau referință la filmul ăsta. În ciuda impresiei lăsate de titlu, Roma nu include în cadrele sale imagini din capitala Italiei. Proiectul lui Alfonso Cuarón este unul dintre cele mai lăudate filme ale acestei perioade, a câștigat super multe premii, a luat niște nominalizări la Globurile de Aur și se anunță un concurent serios la Oscaruri.

Asta e o poveste foarte interesantă ce-ar merita spusă altă dată, că practic membrii Academiei sunt împotriva a tot ce reprezintă Netflix și nu vor să accepte la ei „acasă” filme care n-au fost lansate în cinematografe. Așa că Roma a rulat puțin și prin sălile de cinema înainte să debuteze pe Netflix în data de 14 decembrie, doar ca să fie eligibil pentru Oscar. Spielberg a fost super vocal pe tema asta, a zis că dacă ai acceptat formatul tv atunci trebuie să-ți accepți statutul de film tv.

Revenind la Roma, filmul reprezintă o prezentare detaliată a Mexicului anilor ’70 și aduce un mix între pătura săracă a societății și clasa aristocrată. Povestea îi aparține lui Cleo, o femeie însărcinată cu treburile gospodărești și cu îngrijirea copiilor unei familii de clasă mijlocie. E spusă foarte bine și te ajută să înțelegi dublul rol pe care Cleo îl are de interpretat în propria ei viață: cel profesional, în care trebuie să se descurce ca fiind parte dintr-o societate ce nu o reprezintă, dar și cel personal, în timp ce încearcă să-și găsească un strop de fericire printre picături.

De altfel, Roma pare un film românesc mult mai bine realizat. E, poate, un fel de Moromeții dus la un nivel superior de către Cuarón, în care focusul este pus pe condiția umană în vremuri tulburi. E un film artistic. Un film cu cadre lungi, un film la care trebuie să fii atent, un film care nu te impresionează pe loc, ci poate la final, când stai să-l analizezi.

Pe mine nu m-a impresionat nici la final, dar eu și genul ăsta de abordări nu suntem tocmai prieteni. Cele peste două ore de film mi s-au părut lungi, iar timpii morți nu m-au ajutat deloc să-l apreciez mai mult. Faptul că e foarte bine filmat nu compensează lipsa unei povești și banalitatea acțiunii. Cu excepția unui final chiar interesant și cu evenimente semnificative n-ai putea spune că s-a întâmplat ceva. Sigur, sunt foarte multe cadre care te ajută să înțelegi personajele și conturează relațiile dintre ele, dar în ochii mei asta nu justifică mai bine de 90 de minute de nimic.

E o secvență la un moment dat în care personajele sunt la cinema, iar filmul la care se uitau mi s-a părut mai interesant decât filmul în care jucau.

Dar e super apreciat de critici și nu pot ascunde faptul că mă bucură să-i văd divizați de propriul produs cultural. Că acum toți oamenii ăia care se băteau cu pumnii în piept că cinematografia e o artă ce nu poate fi consumată acasă, în pat, urmărind filmul de la ora 8 de pe Pro TV se văd nevoiți să accepte că arta lor poate fi promovată de poate cel mai mainstream canal al momentului.

Iar dacă te întrebai de ce se numește Roma un film centrat pe societatea mexicană află că numele aparține unui cartier din Mexico City numit Colonia Roma.