Săptămâna asta am văzut două filme despre care încă n-am apucat să povestesc; situație pe care o voi remedia acum. Sunt foarte diferite, așa că indiferent de gusturile pe care le aveți în materie de cinematografie cred că v-ați putea regăsi măcar într-unul.

1. Miss Peregrine’s Home for Peculiars Children

Sau „Copiii domnișoarei Peregrine”, cum a fost tradus la noi. E regizat de Tim Burton, fix omul care ar fi trebuit să se ocupe de o așa ecranizare. Ideea nu-i a lui, filmul e transpunerea pe marele ecran a cărții cu același nume, scrisă de Ransom Riggs în 2011.

Pe scurt despre plot: Jake este un puști care și-a petrecut toată copilăria ascultând povești de la bunicul său despre un adăpost în care se aflau persoane cu diverse puteri supranaturale, precum omul-invizibil, fata care poate manipula focul sau femeia care se poate transforma în pasăre. După moartea bătrânului Jake pleacă în căutarea adăpostului cu pricina și descoperă că istorisirile alea spuse de bunicul său sunt reale. Apoi, desigur, după ce el se împrietenește cu oamenii ăștia peculiari (așa le zice celor cu puteri în film) apare și o amenințare cu care e nevoit să se confrunte, își găsește dragostea și își dă seama că de el depinde salvarea noilor săi prieteni.

E o poveste simplistă pe care aparent am mai întâlnit-o și prin alte filme, însă stilul noir al lui Burton face filmul accesibil mai degrabă celor maturi decât copiilor. Adică e cu crime, cadavre, sânge și imagini pe care nu le-aș recomanda deloc celor mici. E foarte mișto dacă vă atrag universurile astea fantastice gen Harry Potter și Lord of the Rings (eu mă declar vinovat aici).

Riggs a scris o trilogie pe tema asta (cel puțin până în prezent), deci cu siguranță vor mai urma și alte două filme. Eu mi-am propus să citesc și cărțile cât mai curând pentru că sunt super curios cum sunt descrise în cuvinte așezate pe hârtie întâmplările din film. De mult timp n-am mai avut un reflex d-ăsta, să citesc o carte după ce-am văzut un film.

2. Deepwater Horizon

Ăsta-i un film bazat pe o întâmplare cât se poate de reală și destul de recentă: e vorba de explozia platformei petroliere Deepwater Horizon din 2010, care a dus la cel mai mare dezastru ecologic din istoria Statelor Unite și la revărsarea a 780 de mii de metri cubi de petrol în Golful Mexic în acea perioadă.

Eu sunt fascinat de filmele astea care au la bază scenarii reale pe care, more or less, le-am trăit și eu. Adică n-am fost implicat direct în ce s-a întâmplat acum 6 ani, dar am urmărit evenimentele în presă, eram conectat la evoluția lor și am habar despre ce s-a întâmplat acolo. Același lucru mi-a plăcut și la filmul Sully, că avea în spate o întâmplare cu care eram familiar, nu una de acum 100 de ani.

Deepwater Horizon e destul de tehnic la început și s-ar putea să vă fie cam greu să urmăriți tot ce se întâmplă pe platforma în cauză. Adică e ușor de înțeles că niște oameni n-au făcut ceva teste așa cum trebuie, pe principiul „lasă că merge și-așa”, apoi a urmat un dezastru, însă mecanismul din spatele testelor ălora nu e accesibil tuturor; inclusiv mie.

Ideea e că dacă vreți o alternativă mai serioasă cu o poveste mai profundă, filmul ăsta poate fi exact ce căutați.