Spunea Tom Hanks pe la finalul anului trecut că a jucat în doar vreo 4 filme cu adevărat bune în toată cariera sa. Nu știu dacă A Man Called Otto ar putea fi considerat un al cincilea cu adevărat bun, dar măcar pe lista aia de filme bune tot l-aș trece. Și dacă poate filme mai puțin strălucite poți găsi, roluri slabe făcute de Tom Hanks vezi mai rar.

A Man Called Otto e într-un fel un proiect personal pe care Tom Hanks și l-a asumat în calitate de producător și protagonist, alături de soția sa Rita Wilson (de asemenea co-producător) și de fiul lor Truman Hanks, care interpretează aici varianta mai tânără a lui Otto Anderson.

În ciuda numelui ușor schimbat, este destul de evident că A Man Called Otto este ecranizarea romanului A Man Called Ove („Un bărbat pe nume Ove”), publicat în 2012 de suedezul Fredrik Backman. Cartea s-a bucurat de un succes spectaculos, fiind pe lista New York Times Best Seller pentru 42 de săptămâni și oferind cititorilor săi o avalanșă emoțională, cu personaje atent conturate și stări dintre cele mai diverse și contradictorii. Prima sa adaptare pentru marele ecran a avut loc în 2015, cu un film suedez la acea vreme, urmând ca în 2023 să „atingă” și Holywoodul.

De altfel schimbarea numelui lui Ove în Otto reprezintă doar o decizie care să reflecte mai mult stilul de viață american, comparativ cu cel nordic. Otto Anderson este arhetipul bătrânului morocănos din suburbiile americane, un personaj pe care-l putem regăsi în egală măsură și pe la scările de bloc românești, vecinul ăla care știe tot despre toată lumea și care refuză să-și accepte condiția în fața unei societăți aflate într-o permanentă tranziție. În fine, vorbim aici de o descriere ușor superficială, întrucât atât vecinul tău de bloc, cât și Otto au o poveste mult mai complexă în spate, pe care o poți descoperi în felurite moduri: stând cu el la povești (în cazul vecinului, desigur), sau la cinema – în cazul lui Otto.

Filmul regizat de Marc Forster aduce aminte de senzaționalul After Life produs de Ricky Gervais pentru Netflix, o poveste similară presărată însă cu ceva mai multă ironie, umor britanic și cuvinte obscene. A Man Called Otto e ceva mai cuminte în abordare, însă rămân aceleași sentimente de compasiune pe care ți le oferă, nu doar față de personajul principal, ci față de viața însăși.

Ceea ce se prezintă încă din trailer ca fiind o comedie lejeră care să-ți ridice moralul la finalul unei zile grele de muncă se va dovedi a fi o lovitură emoțională pentru care posibil să nu fi pregătit. Cu un început plin de sarcasm și replici acide, Tom Hanks doar pavează drumul pentru ceea ce urmează să-ți fie descoperit în următoarele două ore.

Atunci când vezi că protagonistul unui film de comedie încearcă să se sinucidă încă din primul act nu-ți poți opri un zâmbet, pentru că știi că toată narațiunea va lua o întorsătură comică. Și ai avea perfectă dreptate să gândești așa, nu trebuie să te simți vinovat. Abia în momentul în care-l vezi pe Otto aducând flori la mormântul soției sale recent plecată dintre noi, plângându-se că „în zilele noastre nu mai e ușor nici să mori„, îți dai seama că urmează un roller coaster emoțional.

Prin tranziții impecabile între un prezent chinuitor și un trecut idilic îl vei descoperi pe Otto Anderson cel de azi, raportat la Otto Anderson cel de-atunci: tânăr și naiv, îndrăgostit și neputincios, tăcut și zâmbitor. Și poate dacă ar fi să dau un minus filmului ar fi doar în dreptul interpretării lui Truman Hanks, care din păcate nu reușește să ofere aceeași emoție pe care o pune în personaj tatăl său; dar e de înțeles aici.

Cu toate astea, pe măsură ce flashbackuri dintr-o viață anterioară ceva mai fericită își fac loc pe marele ecran vei începe să găsești empatie și înțelegere pentru cel caracterizat încă de pe posterul filmului drept „cel mai morocănos om din America.” Și poate că cea mai importantă lecție pe care o poți învăța de-aici e că e greu și nedrept să judeci un om atunci când nu cunoști suferința ce se ascunde în spatele atitudinii sale.

În ajutorul protagonistului vine excelenta Mariana Treviño în rolul lui Marisol, vecina cu origini cubaneze, o atitudine veșnic pozitivă, dar totodată un vulcan emoțional. Relația dintre Otto și Marisol este epicentrul filmului, este dovada impactului pe care-l pot avea asupra fiecăruia dintre noi oamenii din jurul nostru. În definitiv îți dai seama de sufletul bun pe care Otto îl are atunci când, la finalul unui discurs destul de aprins, o urmă de compliment își face loc pe buzele sale spunându-i lui Marisol că „in a World full of complete idiots, you are not a complete idiot.„

A Man Called Otto reprezintă nu doar o escapadă la cinema pentru a te bucura de o comedioară ușoară, de weekend, ci o oportunitate de a redescoperi micile nimicuri care-ți fac viața mai frumoasă. Ceea ce cred că este numai potrivit pentru o încheiere a articolului de față.