În primăvara lui ’45, atunci când războiul era aproape terminat, gesturile disperate ale liderului nazist Adolf Hitler provoacă pierderi colosale pentru poporul german. Pentru a încheia cât mai rapid războiul trupele aliate pătrund pe teritoriu nemţesc pentru a cuceri micile oraşe ce se situează înaintea Berlinului. În centrul luptelor se găseşte Fury, un tanc Sherman condus de Brad Pitt şi echipajul său de eroi anonimi. Acesta este contextul unui film apreciat de presa internaţională drept cel mai bun film de război din ultimii 30 de ani.

Un sergent american cuprins de experienţa războiului şi a bătăliilor duse pe front, Don Collier (Brad Pitt) are una dintre cele mai dificile sarcini pe care le-ar putea primi omul de rând: nu e responsabil doar de viaţa sa ci şi de supravieţuirea echipei ce îl însoţeşte în luptă. Aşa cum singur îşi caracterizează trecutul militar, cel supranumit Wardaddy şi-a început aventura omorând nemţi în Africa şi o încheie ucigându-i în propria lor ţară. Dincolo de grija pe care o poartă pentru oamenii din jurul lui, Don este nevoit să-şi protejeze şi casa, tancul supranumit Furia, şi să scape triumfător din fiecare conflict armat.

Printre soldaţii ce se adăpostesc în spatele caroseriei Furiei (Shia LaBoeuf, Michael Pena, Jon Bernthal) se află un tânăr lipsit de experienţa războiului şi pentru care interiorul unui tanc este o necunoscută totală: Normal Ellison (Logan Lerman). „Norman reprezintă publicul în film”, spune actorul. „El este băiatul cel nou, cu prea puţină pregătire militară, prin ochii căruia învăţăm despre tanc, despre structura şi povestea filmului. Este povestea resemnării lui, aventura lui fiind nucleul filmului.”

Deseori povestea lui Norman pare să surclaseze rolul central de care se bucură Brad Pitt, asta şi datorită impactului sentimental puternic oferit de lacrimile şi nesiguranţa din privirea unui puşti. Spre deosebire de Don, un erou trecut prin viaţă, un soldat ce reuşeşte de cele mai multe ori să se detaşeze de sentimente şi să execute cu sânge rece atât ordine cât şi nazişti, Norman refuză să accepte realitatea în care se găseşte prizonier, nefiind pregătit pentru un război de o cruzime ieşită din comun.

Spre deosebire de multe filme ce se aruncă în spaţiul unui conflict militar, Furia: Eroi Anonimi reuşeşte să surprindă exact duritatea acelor vremuri şi impactul, fie el sentimental ori trupesc, pe care un război îl are asupra celor ce îl trăiesc. Producţia lui David Ayer explică prin secvenţele sale, prin parcursul pe care îl are o poveste bine conturată, faptul că un război nu este al celor ce-l provoacă ci al celor ce-l poartă. Violenţa imaginilor nu trebuie să ne surprindă ci să ne lumineze: şenilele de tanc nu trec doar peste trupurile soldaţilor ce ţineau cândva o armă în mână ci şi peste vieţile copiilor, femeilor sau bătrânilor, fără niciun fel de regret.

Pe parcursul celor mai bine de 120 de minute de derulare continuă a secvenţelor de război privim în acelaşi timp către poveştile de viaţă ale echipajului condus de Wardaddy dar ne cufundăm într-un teritoriu în care un instinct greu de ascuns pare să ne şoptească în permanenţă că supravieţuirea rămâne doar o iluzie. Vorbim de o iluzie care i-a ghidat nu doar pe membrii Diviziei 2 Blindate, ci pe toţi participanţii la război, indiferent de tabără, să lupte pentru idealurile sau ambiţiile în care credeau aceia responsabili de dat ordine.

Repet faptul că filmul are un puternic impact emoţional şi este de o duritate şi o cruzime devastatoare. Poate fi privit în acelaşi timp ca o retrospectivă sau o lecţie de viaţă, ne putem amuza („Putem să bem acum; şi-aşa nu vom mai prinde mahmureala„, ne explică Brad Pitt un umor militar savuros) sau putem învăţa. Freeman Entertainment aduce pe marile ecrane un succes al secolului 21 despre un insuces al secolului 20. În format Imax 2D, Furia: Eroi Anonimi intră în cinematografe începând de vineri, 24 octombrie şi are suficiente motive pentru a le da dreptate celor ce l-au numit cel mai bun film de război din ultimii ani.