Cu vreo săptămână în urmă, imediat ce veneam de la concertul Anei Moura de la Sala Palatului (despre care am scris mai pe larg aici) afirmam că mă alătur demersului ei involuntar şi neoficial de a promova cultura. Repet: neoficial! O săptămână mai târziu îmi continui ideea dezvoltată atunci, cu ajutorul campaniei neoficiale „Susţin Cultura!” Am să scriu despre ce presupune treaba asta şi despre activităţile ce urmează a fi organizate în vederea ei la momentul potrivit.

Am ajuns să colaborez cu cei de la „Dilema Veche” printr-un apel telefonic şi vreo două mailuri. Aşa se face treaba în zilele noastre. Mi s-a propus să răspund unor scurte, foarte scurte întrebări cu tematică adolescentină, totul în vederea rubricii „Articolul Săptămânii” dezvoltat de cei de acolo. Totul s-a desfăşurat în online, pentru că aşa e cel mai rapid, pentru că aşa e cel mai practic şi mai comod pentru ambele părţi. Am acceptat tocmai în ideea că ziarul lor, Dilema Veche, este un ziar de cultură. Cultura pe care eu o susţin.

Online, articolul poate fi găsit şi citit aici, iar în offline el apare în numărul de săptămâna asta (10-16 octombrie) al ziarului. E 5 lei, iar pe lângă două vorbe aruncate de subsemnatul acolo, mai sunt nişte articole interesante: un articol semnat Andrei Pleşu, un interviu cu Jim Mulchay dar şi un text semnat Iulian Comănescu despre promovarea câinilor maidanezi. A, şi să nu uit, pentru un alt tip de cititori Adina Popescu scrie un articol intitulat „Actriţa de filme porno„.

În altă ordine de idei, pentru că lipsa spaţiului alocat celor două vorbe ale mele din ziar împiedică publicarea unor răspunsuri mai elaborate, am pus mai jos părerile mele, exact aşa cum au fost ele oferite celor de la Dilema:

Ce îmi place: Complexitatea; Îmi plac experienţele noi, diverse, oamenii diverşi. Îmi place să ascult şi să scriu despre poveşti de viaţă. Dar cel mai mult îmi place să mă exprim. Indiferent de circumstanţe, îmi place să cred că opinia mea contează.

Ce mă enervează: Am învăţat în ultima perioadă să îmi controlez acele emoţii ce doresc a exploda de o manieră negativă. Mă enervez greu, însă mă deranjează persoanele incapabile de a purta o discuţie banală într-un mod logic şi coerent.

Ce ascult: Cel mai mult îmi place să-i ascult pe cei din jur: pe cei ce mă apreciază, dar în special pe cei ce mă critică. În manieră muzicală, trec prin mai orice stare de spirit exprimată, de la Lara Fabian la Ombladon, de la Holograf la Eminem, de toate.

Ce citesc: Voi fi sincer şi voi oferi un răspuns puţin neobişnuit. Citesc bloguri; multe, pe diverse teme, cu diverse opinii şi informaţii. Iubesc literatura, în întreaga ei complexitate, însă trăim într-o lume în care nevoia de cunoaştere este mai puternică decât cea de cultură.

Ce e uşor: E simplu: totul e uşor când acţionezi din plăcere, nu din obligaţie. Mă bucur de o vârstă frumoasă care îmi oferă încă posibilitatea de a face orice îmi doresc doar din pura şi nevinovata mea plăcere, nu având pe umeri vreo responsabilitate. Aşa că totul mi se pare uşor.

Ce e greu: E greu să te remarci. Asta din vina societăţii, care pune mai mare preţ pe promovarea de non-valori. Sunt mulţi oameni care au ceva de spus însă nu reuşesc niciodată să iasă în faţă, tocmai datorită acestui fapt. Dar mereu voi lupta pentru a-mi susţine idealurile.