Malaezu.ro

Închideţi Şcolile!

Un fel de ante-scriptum; un fel de. Bătaia aia de joc de afară se numeşte şcoală? Aşa i-au zis? Şcoală se face la nemţi, şcoală se face în nord, acolo unde ai zice că oamenii trăiesc din comerţul cu peşte şi foci. Nici măcar americanii nu fac şcoală, dar măcar aia îşi permit, prin natura lor de mai mari ai lumii, să aibă o opinie pertinentă. Unii dintre ei. Noi suntem bătuţi în cap. E principala calitate a românului: e prost făcut grămadă. 

Am descoperit ipocrizia absolută: un profesor vine şi te întreabă dacă ar trebui şcoala să fie obligatorie sau nu. Bă, nu, nu ar trebui să fie. Şi să vezi atunci cât succes ar avea. Prostituţia e legală? (la noi zic, nu în ţările ce fac comerţ cu foci) Nu, nu e, şi ia uite cum înfloreşte, de la o zi la alta. Spune-i copilului să lase dracu’ şcoala şi să pună mâna să înveţe o meserie, şi să vezi cum o să facă tot ce poate pentru a-şi toci coatele prin sălile de curs. Spune-i că nu poate avea o meserie fără să vină la şcoală, iar apoi va încerca să le fenteze pe amândouă.

Măcar într-a patra aveam corn şi lapte. Acum mi se oferă doar pâine şi circ. Pâinea e veche, mi-o dau mereu pe aceeaşi, o refuz mereu. Circul, deşi în mare parte acelaşi, mai are câteva numere noi, d-alea pentru diveristate, din când în când. Ăia de fac comerţ cu foci renunţă la şcoală după paişpe ani. Nu că renunţă de tot, dar practic nu mai dau doi bani pe ea. Copilul, după ce face paişpe, îşi alege un viitor, zice el ce vrea să facă în viaţă: de exemplu pescar. Îşi găseşte un pescar de prin zonă şi se duce şi face practică lângă stimabil. Americanii au dezvoltat şi ei treaba asta, dar sub o altă formă, şi i-au zis stagiatură. E acelaşi lucru, dar i-au copiat pe nordici. Dacă nu ştii ce vrei de la viaţă, atunci te duci cu taică-tu, unde lucreză el, sau maică-ta, chiar nu contează, şi faci practică acolo. Te poţi muta în orice moment. Nu eşti plătit, însă faci ceva productiv cu viaţa ta. După patru ani de experienţă ca pescar, la optişpe, poţi străbate Atlanticul lejer de pe un vas plin cu peşte puturos. Şi să faci un ban. Şi ai şi o bază în spate, ai patru ani de practică.

Am auzit o chestie inteligentă rău; tocmai prin modul ironic şi apăsător cu care este prezentată o realitate. „Trăim într-o ţară în care singurele locuri de muncă disponibile sunt ca şi covrigar, paznic sau angajat la videochat„. Adică nu poţi să ajungi pescar. Adică nu ai ce face cu şcoala.  Nu ştiu cât de mult contează diploma de bac la un interviu de angajare la videochat. Bănuiesc că nu ţi-o cere nimeni. Dar e bine că o ai, e bine că ai făcut şcoală, e bine că ai fost obligat să o faci. Obligat! Cât de greu e de înţeles faptul că românul nu face nimic din obligaţie? Nimic productiv, adică. Şi ăla care o face, o face pentru că e prost şi nu e în stare să-şi ia propriile decizii. Deci alege să facă ceea ce e pus să facă.

Nu te oblig să mergi la şcoală, dar dacă nu o faci s-a cam dus dracu’ viitorul tău. Nu te oblig să cumperi manualul meu, pentru că e al meu, pentru că eu primesc bani când îl cumperi tu, dar dacă eu nu primesc bani tu nu intri în bac. Nasol. Am auzit-o p-aia cu „după zece clase şcoala nu mai e obligatorie, te poţi lăsa când vrei„. Zi zău? Vreau eu, acum. Nici nu cer şanse egale cu ăia care termină doişpe clase, iau bacul, fac o facultate, două, trei, nu, dar vreau să fiu luat în seamă. O să fiu luat în seamă de o firmă de pază, da. E logic, şcoala nu e obligatorie, e doar necesară. Adică fix şi exact tot aia. Nu e obligatoriu să mănânci, poate că nu ai bani să o faci, dar altfel mori de foame. Dacă statul ar asigura un minim (cel mai minim posibil) de hrană tuturor cetăţenilor săi, atunci aceştia ar scăpa de o grijă. S-ar focusa pe altele; ar fi mai productivi; ar răsplăti statul mai bine. Dacă statul ar schimba sistemul educaţional astfel încât să nu fie necesar să fii obligat să faci cum vor unii sau alţii, poate că felul tău de a găndi, de a acţiona, ar fi ceva mai folositor. Poate că marea majoritate s-ar angaja la covrigărie, sau la videochat, poate că ar avea un mare boom economic industriile astea. Dar ar mai rămâne câţiva care ar face şcoală, nu dintr-o obligaţie necesară, ci dintr-o plăcere faţă de propriul viitor. Şi mergi, frate, cu ăia mai departe. Şi le oferi ălora covrigi, agenţi de pază, sau plăceri vinovate. Dar măcar ştii că ei chiar există.

Un fel de post-scriptum; un fel de. Tocmai ce mi-am făcut tema la franceză. Mai trebuie doar tradusă. Inspiraţi-vă! Folosiţi-mi ideile! Transmiteţi mesajul! Respect! 🙂

Despre 
Blogger, digital & communication manager, content creator, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.