Desigur, nu cu niște abilități noi de-a combina ingrediente diverse astfel încât să iasă o mâncare spectaculoasă. Nu se lipește treaba asta cu gătitul de mine, la fel cum nu i se lipeau clătitele în tigaie lui Bradley Cooper. Dar, dincolo de perspectiva asta pe care n-am s-o pot avea vreodată, sunt și chestii cu care am rămas în cap după ce-am văzut filmul Super Chef.

Ca de exemplu, ce înseamnă să lucrezi într-o bucătărie profesionistă. Am mai văzut filme cu și despre mâncare (Chef era mai mult despre cum să folosești internetul pentru a-ți promova toneta cu mâncare, în timp ce The Hundred-Foot Journey vorbește despre ascensiunea unui tânăr fără perspective). Pornind de la contextul dat, Super Chef reprezintă cam primul film pe care-l văd (cel puțin în ultima perioadă) ce se axează pe cariera unui bucătar profesionist, un om important al industriei, care se învârte în jurul unor restaurante selecte.

Cooper îi dă viața lui chef Adam Jones, unul dintre cei mai mari bucătari pe care i-a dat America. Doar că viața sa l-a dus în acel punct inevitabil în care a pierdut totul – inclusiv pe sine. Adam încearcă acum să revină în centrul atenției și, după un exil auto-impus ajunge la Londra, acolo unde plănuiește să-și relanseze cariera.

Pentru asta apelează la foste cunoștințe care, speră el, îl vor putea ajuta să-și câștige cea de-a treia – și ultima – stea Michelin de care are nevoie. Adam Jones încearcă să pună la punct o echipă profesionistă în cadrul restaurantului lui Tony (Daniel Brühl) și aduce alături de el o adevărată distribuție: Sienna Miller, Omar Sy și Riccardo Scamarcio printre alții. Tot timpul filmului am încercat să-mi aduc aminte de unde-l știu pe Brühl, însă n-am reușit decât atunci când, ajuns acasă, am aflat că-i nimeni altul decât Niki Lauda, din filmul Rush.

Filmul regizat de John Wells m-a dus cu gândul la primele sezoane MasterChef, atunci când chefii din acea perioadă aruncau farfurii și înjurau ca la ușa cortului în bucătăriile în care concurenții trebuiau să suporte o mostră din viața unui bucătar. Aceleași farfurii lipite de pereți și aceleași înjurături – doar că într-o limbă engleză ceva mai melodioasă decât româna noastră – pot fi găsite și în Super Chef. Adam Jones n-are nicio reținere în a-și umili colegii din bucătărie de fiecare dată când, consideră el, aceștia nu ating perfecțiunea.

Fantezia sa cu privire la ultima stea Michelin se întrepătrunde însă cu trecutul său, cu datoriile acumulate și dorințele de răzbunare ce vin din partea celor deranjați de întoarcerea sa. Astfel că lupta lui chef Jones nu este doar cu propriul său talent ori cu echipa de care dispune, ci și cu poveștile pe care a crezut că le-a lăsat în urmă. Mistuit de trecut, Adam trebuie să facă față unui viitor nesigur.

Burnt (Super Chef) intră de vineri, 23 octombrie în cinematografe, distribuit de CineForum. Are o distribuție impresionantă, iar pe lângă actorii deja numiți mai apar și Emma Thompson, Uma Thurman și Alicia Vikander. Deși nu-i neapărat un film care să exceleze, faptul că mi-a fost prezentată realitatea din spatele unei bucătării profesioniste m-a făcut să empatizez cu povestea.