E destul de clar că noua modă în cinematografie e cea a filmelor interconectate sub forma de universuri paralele legate între ele mai mult prin prezența unor personaje comune decât prin poveștile de sine stătătoare. Cred că Marvel a lansat tot trendul ăsta prin ceea ce au făcut cu MCU (Marvel Cinematic Universe), după care bineînțeles că principala lor competiție, DC Comics a început să lucreze la dezvoltarea unui univers propriu: DC Extended Universe.

Între timp cei de la Sony, care au drepturi pentru o parte dintre personajele Marvel ce nu pot fi folosite în MCU au anunțat că-și fac și ei universul lor numit Venomverse; la rândul lui acesta va debuta cu filmul Venom și-l va avea ca protagonist pe Tom Hardy. Desigur că pe micul ecran mai există și Arrowverse, un alt univers ce are la bază personajele DC ce a luat startul în urmă cu cinci ani, atunci când a fost difuzat primul sezon al serialului Arrow. În prezent din acesta au declinat seriale precum The Flash sau Legends of Tomorrow, iar CW a cumpărat începând cu sezonul 2 și povestea lui Supergirl.

Sună complicat? Într-o primă fază chiar este, iar moda e destul de ciudată pentru cei care nu sunt obișnuiți cu stilul ăsta de a vedea filme. Diferența majoră între filmele alea clasice care aveau un sequel, formau o trilogie și așa mai departe este că în cazul unui univers d-ăsta fiecare producție e de sine stătătoare, are protagoniști proprii care ajung să se întâlnească abia de la un punct și să mai facă schimb de roluri unul în filmul celuilalt. Tot Marvel e cel mai simplu exemplu aici, pentru că cei de acolo au avut o mulțime de filme independente cu Iron Man, Thor sau Captain America înainte să producă deja-cunoscutul Avengers, care-i aduna pe toți la un loc.

Universal Studios a decis să facă fix același lucru cu niște filme clasice ale Hollywoodului, pe care să le revitalizeze și să le aducă sub o umbrelă comună. Toată treaba asta poartă numele de Dark Universe și a început cu filmul The Mummy, reinterpretarea unei producții atât de vechi încât probabil că n-aveai habar că prima oară și-a făcut loc pe marele ecran în 1932.

E un film cu Tom Cruise, despre care eu cred că ar trebui să ia o pauză de la actorie în ciuda faptului că-și face singur cascadoriile și arată relativ ok pentru vârsta lui. Mai mult, cei de la Universal au apelat la o grămadă de nume mari pentru producțiile viitoare: Johnny Depp o să joace rolul Omului Invizibil, iar Javier Bardem o să fie monstrul lui Frankenstein, plus că Russel Crowe îl interpretează pe Doctorul Jekyll, care a apărut deja încă din primul film.

Nu că asta ar garanta neapărat vreun succes, iar dacă mă întrebi pe mine începutul e destul de slab. Mumia nu-i nimic altceva decât o încercare de blockbuster cu un scenariu slab, glume deloc inspirate și o avalanșă de clișee. Sofia Boutella arată bine și m-a făcut să-mi doresc ca într-o zi să ies la o cafea cu o femeie cu patru irisuri, însă nu a fost suficient pentru a salva filmul.

Eu momentan nu văd cu ochi buni inovația asta cu un univers comun al monștrilor și mi se pare mai degrabă că duce într-o zonă ușor caricaturistă. E greu să-mi imaginez cum s-ar putea intersecta toate personajele alea într-o formă logică și care să nu ducă cu gândul la un desen animat în care forțele răului vor să distrugă lumea.

Dar poate mă înșel eu acum și lucrurile se vor dovedi chiar mișto pe viitor; sau poate Dark Universe o să moară la fel ca Spider-Manul lui Andrew Garfield sau Cei mai recenți Patru Fantastici.