La 23 de ani de la apariția primului joc și la 22 de la difuzarea primului episod al serialului animat poți vedea și primul film live action Pokémon. Și, chiar dacă la prima vedere nu-i ceea ce te așteptai să fie, Detective Pikachu e fun, bine construit, cu o poveste mișto și niște efecte vizuale superbe.

În timp ce multă lume aștepta cu sufletul la gură o ecranizare desprinsă din anime-uri, în care Ash și Pikachu să prindă viață alături de Echipa Rachetă și de restul personajelor, decizia celor de la Warner Bros. de a gândi o lume cu totul nouă n-a fost chiar pe placul fanilor; asta, plus faptul că au venit cu un Pikachu vorbitor de limbă engleză și cu vocea lui Ryan Reynolds care ar fi fost mai potrivită (la o primă vedere) pentru un film Pokémon Rated R.

Dar astea sunt doar prejudecăți distante de ceea ce reușește să semnifice (după părerea mea) Detective Pikachu. Atenție la faptul că articolul ăsta va conține, pe mai departe, mid-spoilers pentru film. Adică nu-s spoilere importante, nu dezvălui nimic din poveste, dar îți ofer niște informații despre modul în care e conturată lumea de acolo.

Acțiunea filmului se întâmplă în Ryme City, un oraș nou pe harta universului Pokémon, un oraș în care pokemonii și oamenii trăiesc în armonie într-o societate comună, iar luptele cu pokemoni au fost interzise. Totodată filmul se distanțează de storyline-ul clasic al celorlalte produse Pokémon în care eroul are de prins creaturile astea și se bate cu diverși boși (Gym leaders) pentru a obține insigne.

Povestea din Detective Pikachu e despre un puști (Justice Smith) care nu empatizează deloc cu pokemonii, dar se vede nevoit să lucreze cu unul pentru a-și găsi tatăl dispărut. Filmul are legături evidente cu primul joc al seriei, Red & Blue, dar și cu primul film animat, Mewtwo Strikes Back.

Dacă ai apucat să vezi trailerul (dacă nu, îi dai play la finalul articolului ăsta) atunci știi că Mewtwo va fi și el prezent în film, iar partea interesantă e că originea sa este aceeași cu cea a universului Pokémon canon. Ce înseamnă asta: Mewtwo e un pokemon unic pentru că e creat artificial de rasa umană ca extensie a pokemonului legendar Mew. Practic, dacă la pokemoni precum Pikachu sau Charizard sau oricare altul putem spune că există o specie întreagă și că Pikachu din filmul ăsta nu-i același cu Pikachu al lui Ash, Mewtwo e one of a kind, ăsta de-acum e ăla de-atunci.

Asta înseamnă nu doar că filmul și seria animată sunt legate de o lume comună, ci și că posibilitățile de dezvoltare a unui unui univers Pokémon live action sunt nenumărate. Vorbim de nu mai puțin de 7 generații de pokemoni (la momentul scrierii acestui articol se pregătește generația a 8a) și de 49 de pokemoni legendari dintr-un total de 812 specii diferite. Chiar dacă scenariul în care fiecare film Pokémon să se învârtă în jurul unui pokemon legendar, așa cum e cazul în anime-uri, este unul improbabil, există suficient de mult material pentru a construi ceva nou.

Dar revenind la filmul ăsta, Detective Pikachu reușește să spargă așa-zisul blestem al adaptării jocurilor video (vezi exemplele nereușite ale Prince of Persia, World of Warcraft sau Assassin’s Creed). E super entertaining, iar nostalgicii îl vor aprecia cu siguranță cu condiția să fie capabili să-l trateze corect și să nu se aștepte la extensia unui episod animat.

Surprinzător, povestea e foarte bine scrisă și are cel puțin un plot twist major la final. E gândit totul exact în spiritul francizei ăsteia, făcut pentru publicul ei (unul foarte numeros, de altfel), iar momentele de easter egg cu siguranță te vor face să zâmbești discret. Pentru mine filmul ăsta e exact ce trebuie și reprezintă o întoarcere de vreo două ore la copilărie.