Povestea pe scurt: duminică dimineaţă am făcut o nefăcută. Nu în sensul că n-aş mai fi fost la vreun joc de escape room până acum, că-s client fidel (vezi prima mea experienţă, a doua, chiar şi a treia), ci că de data asta m-am luptat cu un maraton. Am făcut trei camere una după alta tocmai pentru a-mi testa concentrarea pe termen lung, a vedea cum merge spiritul de echipă chiar şi după trei ore de captivitate sau, mai pe scurt, pentru a maximiza experienţa unui escape room. Staţi pe fir, pentru că vreau să vă povestesc despre ce înseamnă un maraton de evadări într-o perspectivă diferită de cele de până acum.

Uşor ironic, numele este Trapped, acolo mi-am dezlănţuit eu neuronii în maratonul de escape room de weekend-ul trecut. Trei camere diferite cu trei poveşti diferite, trei senzaţii diferite, trei timpi diferiţi, la trei dificultăţi diferite. Sună complicat? Este. Mai jos v-am povestit pe scurt care-i treaba cu maratonul ăsta, am detaliat doar puţin despre camere şi despre senzaţiile trăite acolo. Aşadar, în ordinea numerelor de pe tricou…

The Elements (dificultate: mediu)
Prima cameră este dedicată, precum îi spune şi numele, elementelor, simbolurilor diverse. Necesită un nivel de inteligenţă destul de ridicat, în ciuda unei dificultăţi aparent reduse; să pui cap la cap acele elemente despre care vorbesc nu e deloc uşor şi veţi descoperi o adevărată provocare în încercarea de a rezolva puzzle-urile ce vă stau la dispoziţie. Vă recomand să vă luaţi cu voi mintea ascuţită şi abilă, însă The Elements este un bun punct de pornire atât într-un maraton cât şi pentru debutanţii jocului. Internet Explorers au evadat după 35 de minute.

Don Vito (dificultate: greu)
Camera lui Don Vito este cu siguranţă una dintre cele mai solicitante la care am fost până acum. Indiferent dacă am evadat sau nu din alte încăperi, indiferent de echipa cu care am plecat la drum, parcă aici, la Don Vito acasă, am avut cel mai mult de furcă. Nu lăsaţi nimic la voia întâmplării, căutaţi, răscoliţi, daţi totul peste cap (cu blândeţe, măi; fără violenţă! fără violenţă!), pentru că rezolvarea misterelor din această cameră se ascunde exact acolo unde te aştepţi mai puţin. Pentru că, nu-i aşa, legile lui Murphy spun că telefonul pierdut se află exact în ultimul loc în care îl vei căuta. Internet Explorers au evadat cu exact 4 secunde înainte de final: 59:56.

The Bunker (dificultate: foarte greu)
Pfai de capul meu! O ştiţi p-aia cu lucrul în echipă? Eh, aici e momentul s-o folosiţi la capacitate maximă. Camera este dificilă, să nu ne ascundem după cuvinte. Nu imposibilă, însă e solicitantă. Experienţa din buncăr este deosebită, vă garantez că vă va plăcea, însă fiţi pregătiţi să fiţi surprinşi! A fost ultima cameră a maratonului de duminică şi s-a dovedit a fi o alegere înţeleaptă. Pentru a evada din buncăr aveţi nevoie de o omogenitate aparte, de coordonare şi un team work impecabil. Internet Explorers nu au reuşit să evadeze.

Dragilor, acum c-aţi parcurs tot articolul ăsta şi-aţi văzut cu ce m-am confruntat eu în weekend, vă las două linkuleţe: aici aveţi o listă de preţuri pentru camerele de la Trapped, iar de aici aflaţi cum să-i găsiţi. A, şi să nu uit: echipa maratonistă a fost compusă din Iulia, Andrei, Emil, Irina şi, desigur, al vostru Malaez!