Am observat că la un interval destul de regulat de timp majoritatea oamenilor se confruntă cu fix aceeași problemă: sunt confuzi cu privire la ceea ce le place și ce-ar vrea să facă mai departe cu viața lor. Treaba asta începe, la un nivel ceva mai mic, încă din școala generală, atunci când trebuie să alegi ce profil să urmezi la liceu; dar partea cu adevărat complicată vine abia după ce termini 12 clase și trebuie să-ți alegi o facultate, iar toată lumea din jurul tău te sfătuiește să te gândești la ce-ți place să faci pentru a-ți alege un domeniu de studii.

Dacă nu ești unul dintre oamenii ăia care și-au dat deja seama la 18 ani că ei vor să salveze vieți, să combată criminalitatea sau să dezvolte tehnologii într-un anumit domeniu probabil că-ți va fi foarte greu să-ți alegi un drum în viață. Eu, de exemplu, la 18 ani știam doar că-mi place să scriu, însă eram conștient de faptul că în România nu există nicio facultate axată fix pe treaba asta precum și că nu prea ai cum să trăiești dintr-o carieră de scriitor.

Apoi m-am hotărât să caut ce domenii largi de activitate ar putea include pasiunea mea, raportat desigur și la oferta prezentă pe piață. Așa am ajuns să urmez o facultate de comunicare și să termin o specializare de relații publice. Dacă nu știi cum ai putea să-ți legi pasiunile de un domeniu de studiu sau chiar de un job poți încerca să joci Sims; nu-s absolut deloc ironic, jocul ăla are niște seturi de skilluri presetate, precum și mai multe „career traks”, care-s un fel de drumuri posibile pe care le poate avea un jucător în funcție de ceea ce alege să studieze sau unde alege să se angajeze. Iar dacă n-ai timp de joc, poți citi despre ele aici.

Spuneam că eu la 18 ani știam că-mi place să scriu, iar asta m-a ajutat suficient de mult pentru a putea începe de undeva. Știu oameni care spuneau adesea că n-au niciun hobby și nu-i interesează nimic; asta se întâmplă în principal datorită unui univers îngust de creativitate ce cataloghează la hobby-uri doar activități clasice precum sportul, muzica sau alte forme ce țin în general de artă. Lucru care, dacă mă întrebi pe mine, e deosebit de fals. Cred că în 2017 absolut orice activitate făcută din pasiune poate deveni pe viitor, cu multă muncă, timp și chiar bani investiți, un stil de viață.

Atunci când lumea mă întreabă ce-mi place să fac în timpul liber răspund că prefer să mă uit la filme și seriale și să-mi eliberez mintea de alte gânduri mai mult sau mai puțin obositoare. Iar dacă-mi spui că „nu poți trăi din uitatul la seriale” țin să te contrazic: destul de recent cei de la Netflix au căutat să angajeze oameni care să traducă producțiile lor în diverse limbi (printre care și româna). Ca să nu mai zic că există domenii precum industria jocurilor video în care mulți tineri își câștigă banii testând jocuri. Nu-i neapărat un job pe care să-l faci până ce ieși la pensie, dar cu siguranță e un început care te poate ajuta să descoperi noi medii.

Cred că e super important să te gândești cum ai vrea să-ți petreci timpul liber, iar apoi să încerci să-ți dai seama cum ai putea să transformi acele activități în ceva productiv. Evident că vei fi nevoit să înveți cum să le tratezi strict ca pe un job și să încerci să le exploatezi cât mai mult, pentru că, la urma urmei, timpul liber trebuie delimitat cumva de cel de muncă; însă e important ca ele să se și întrepătrundă undeva în zona lucrurilor pe care le faci cu plăcere că altfel, ca s-o zic direct, se alege praful.