Am citit mai multe articole care spuneau despre noul film cu King Kong, Skull Island, că nu e prea grozav; gând pe care, mărturisesc, îl aveam și eu, un sceptic nativ cu privire la remake-urile de genul. Într-adevăr nu-i vreo operă de artă și dacă-l vezi după Logan s-ar putea să te enervezi că mai există cinematografie, dar cred că-i totuși ok și bun de privit cu niște nachos și o Cola mare, la sfârșitul unei zile epuizante.

Mi-a plăcut de Samuel L. Jackson, care a servit pe ici-colo niște dume de-ar putea fi făcute citate motivaționale și distribuite masiv de pe pagina de Facebook a lui Teo Trandafir. De exemplu aia în care zice că o cameră video e mai periculoasă decât o armă de foc. Și tot la capitolul ăsta, John C. Reilly face un rol foarte fain, al unui soldat din Cel de-al Doilea Război Mondial naufragiat pe insula lui King Kong până în vremea Războiului Rece, când vin oamenii să-l salveze; e comic și carismatic.

Mă așteptam la mai mult de la Tom Hiddleston (care a fost genial în The Night Manager), dar are un rol atât de clișeic și deloc ofertant încât tind să cred că singura lui vină e că l-a acceptat. Știi genul ăla de erou misterios, deștept, chipeș și bun la cafteală? Ăla care e mereu înconjurat de incompetenți, dar la finalul zilei salvează situația și rămâne cu fata? Eh, fix el e.

Și că tot veni vorba de clișee, filmul e o întreagă colecție. Ce-i drept că își mai spală din păcate cu niște secvențe tensionate și câteva pop-up-uri care te fac să tresari pe scaun și să nu te deranjeze atât de tare faptul că oricum știai de când ai intrat în sală ce urmează să se întâmple. Practic la capitolul „poveste” nici nu prea există aspecte de discutat, tot ce ai de făcut este să te uiți la trailer; sau să-ți aduci aminte de unul dintre celelalte filme cu King Kong.

Cele mai reușite sunt efectele de CGI de departe. Am văzut în filmul ăsta mai multe animale fantastice decât în filmul cu același nume apărut anul trecut: un păianjen uriaș, o caracatiță ucigașă, ceva ce părea a fi un bizon preistoric și multe altele. Plus lupta de final între King Kong și niște bestii care par a fi ieșite din Iad pentru a cuceri Pământul, un fel de Pacific Rim reinventat. Și chiar dacă pe mine m-a deranjat latura sentimentală a lui Kong, în fond asta e povestea cu care se defilează și toată lumea știe ce se întâmplă în final, că-i un remake.

Apropo de final, să știi că are și o secvență post-credit, deci nu-i musai să pleci din sală odată cu începutul genericului.