Poate nu știi cum funcționează treaba asta cu Premiile Oscar: ele au, pe lângă multele categorii dedicate cinematografiei din Statele Unite și o categorie dedicată filmului străin. În 2019, spre exemplu, premiul ăsta a fost câștigat de Roma lui Alfonso Cuarón; în 2016 pe lista nominalizaților s-a aflat Toni Erdmann, un film produs de Ada Solomon.

La Gomera este propunerea României pentru premiile ce vor avea loc în februarie 2020. Asta înseamnă că trebuie, mai întâi de toate, să se califice pe lista producțiilor nominalizate, însă avem un început. Înaintea premierei din România filmul lui Corneliu Porumboiu a fost nominalizat pentru Palme d’Or la Cannes, dar și pe la alte festivaluri precum cel de la Ierusalim, München sau chiar la TIFF-ul românesc.

Acum, dincolo de astea, La Gomera vine cu un subiect super interesant pentru o abordare pe marele ecran: limbajul codat, fluierat, al unui clan mafiot situat pe insula din Insulele Canare cu același nume ca titlul filmului. Și, da, limbajul ăsta e cât se poate de real, poți citi despre el inclusiv pe Wikipedia. Am aflat ulterior, de la echipa filmului, că actorii au învățat să fluiere în urma unor ședințe de vreo două săptămâni desfășurate în compania unor profesioniști.

Filmul aduce în discuție povestea unui polițist corupt prins la mijloc între ancheta pe care-i obligat s-o desfășoare și partenerii de afaceri ilegale pe care-i anchetează. Din distribuție fac parte Vlad Ivanov, Catrinel Marlon (Menghia), Rodica Lazăr și Sabin Tambrea (pe care-l știi din Hackerville).

La Gomera e un film polițist cu tentă noir, cu scene ce aduc aminte inclusiv de munca lui Tarantino: vei vedea ceva sânge, nuditate și violență bruscă. Are doar 90 de minute, ceea ce-i surprinzător pentru o producție românească, și un ritm chiar alert pentru ceea ce suntem noi obișnuiți să vedem. Corneliu Porumboiu povestea că mai erau 30 de minute de filmare pe care ar fi vrut să le includă în producție, însă n-ar fi reușit să păstreze același ritm, așa că a ales treaba asta în locul dialogurilor lungi.

S-ar putea să-ți fie greu să urmărești personajele și să înțelegi ce rol poartă fiecare în toată povestea aia, dar o să te surprindă finalul deschis și multitudinea de întrebări pe care le vei avea după. Eu l-am comparat cu Inception, din punctul ăsta de vedere, că nu știi exact ce-a vrut autorul să spună și asta-l face și mai interesant.

A fost filmat în România, Spania și Singapore și are o coloană sonoră plină de arii de operă. E intrat în cinematografe din 13 septembrie, să te duci să-l vezi înainte să fie cool, că apoi toți prietenii tăi se vor lăuda că l-au văzut și n-o să mai pari hipster la bere; așa cum s-a întâmplat cu Aferim! sau Un pas în urma serafimilor.