Poate că nu știai, dar de multe ori cinematografia implică ceva mai mult efort din partea actorilor decât un șir de replici, o mimică și o intonație bine puse la punct. Foarte multe filme, în special blockbusterele alea cu multă acțiune și efecte speciale care te țin captiv în fața unui ecran uriaș, necesită mai mult efort fizic decât ți-ai putea închipui în primă fază. În sensul ăsta am stat la un moment dat de vorbă cu niște cascadori profesioniști despre cum e să iei bătaie în filme.

Franciza Tomb Raider se încadrează perfect la categoria asta, chiar dacă la baza ei sunt o serie de jocuri video. Mai mult ca sigur ai auzit măcar, dacă n-ai și văzut filmele în care Angelina Jolie fermeca bărbați de pe mai multe continente purtând doar un maieu decolorat și prăfuit, alergând cât o țineau picioarele și împărțind picioare în toate direcțiile. După ce treci prin așa ceva s-ar putea ca filmele în care Brad Pitt își elimină inamicii cu o armă semiautomată să ți se pară un mic dejun în oraș.

Lara Croft a fost reinventată de cinematografia modernă anul ăsta (nu că Angelina Jolie ar fi fost neapărat ceva din secolul trecut) odată cu un nou film Tomb Rider: Începutul. Ca să marcheze momentul Cineforum, distribuitorul filmului, m-a invitat să trăiesc precum Lara Croft câteva ore, undeva într-o sală de escaladă din București. Locul se numește Vertical Spirit și poate fi găsit pe strada Baicului, numărul 80. Acum, eu nu mă pricep așa de tare la sportul ăsta, deci nu știu care-s standardele, dar citez de pe site atunci când zic că-i cea mai înaltă sală de escaladă din România, cu pereți ce ating 15,5 metri înălțime. Evident că ăștia sunt pe niveluri de dificultate, iar instructorii îți explică foarte amănunțit care pentru ce e și cum să-i iei la pas în funcție de experiența ta; sau de lipsa ei.

Cum ziceam, eu nu sunt cel mai sportiv din lume; adică dacă iei la întâmplare 9 oameni și îi pui lângă mine s-ar putea ca cel puțin cinci să fie mai sportivi. În schimb îmi plac provocările astea care-mi oferă șansa să fac măcar o dată în viață niște chestii pe care nu le-aș face altfel, că e mai comod să stai acasă și să te uiți la seriale. Și din scurta mea experiență de vreo două ore îți spun că nu-i deloc ușor.

Suporții ăia pe care trebuie să-ți sprijini mâinile și picioarele (nu știu care-i denumirea tehnică, scuze) sunt destul de înguști și alunecoși. Ai nevoie de forță pentru a împinge în brațe, dar nu-ți face griji, totul se desfășoară în deplină siguranță. Ești legat cu o sfoară de un scripete și ai pe cineva la capătul celălalt care ține de ea și se asigură că nu te faci afiș de la 15 metri. Însă acum știu sigur că data viitoare când o să mai văd pe cineva că se cațără pe un munte cu un târnăcop și face exerciții de echilibristică în timp ce atârnă cu două degete de un pod o să mă gândesc că poate-i ceva mai mult de muncă acolo decât un ecran verde și o plasă de siguranță.

Legat de noul Tomb Raider, filmul nu e prea grozav, iar Alicia Vikander, o actriță pe care eu o apreciez mult, e departe de carisma lui Jolie; ca să fiu de treabă. Oricum musai de văzut în IMAX, că are niște secvențe filmate first person foarte reușite; e una în care Croft se parașutează într-o pădure și ia toate crengile în cap ca mine când am examen la facultate.