Nu, nu eram în clasa a șasea în ’64, când s-a lansat Mary Poppins; eram într-a șasea când l-am văzut, la o oră de engleză. Mi-o aduc aminte și acum pe profa, la finalul fiecărei ore ne dădea ca tema pentru acasă să traducem o bucată din cartea Charlie și Fabrica de Ciocolată. Practic ne obliga să citim cartea și se asigura că o și înțelegem.

Ocazional ne punea filme clasice la oră, dar partea interesantă e că le punea la finalul orei și nimeni nu pleca acasă după, cu toții stăteam să ne uităm până la final. A fost singurul context în care chiar am învățat engleză într-un cadru academic și nu eram nevoit să conjug verbe toată ziua.

Dar să lăsăm nostalgia. Într-o zi ne-a pus filmul Mary Poppins și am fost fascinat peste măsură de modul în care era împachetată povestea. Dacă tu crezi că există un moment potrivit în viață pentru orice, atunci cu siguranță ăla a fost momentul potrivit ca eu să văd Mary Poppins, că altfel nu știu dacă mi-ar fi plăcut așa mult, că nu sunt tocmai în target.

D-aia am ales să văd și continuarea, ca să-mi aducă aminte de vremurile de-atunci. Și, mă rog, pentru Emily Blunt, care acum în capul meu e o femeie bipolară, în același timp dădaca unor copii și un agent FBI implicat într-un război al drogurilor în Sicario. Și dacă ajung eu să-ți zic de bine despre un film ca ăsta, deși în general empatia mea este fix ca situația economică a României (la pământ), înseamnă că posibil să fie ceva de capul lui.

E vesel, în primul rând. Și cred că asta e cea mai utilă chestie pe care trebuie s-o auzim perioada asta. Și n-o zic pentru că-i Crăciunul sau Anul Nou, dar e important să găsim din când în când o ușă către copilărie și să ne asigurăm că rămâne ușor deschisă.

Am înțeles că Mary Poppins Returns intră în cinematografe atât în varianta subtitrată, cât și dublată, ceea ce-l face accesibil pentru copiii de toate vârstele. Dar eu nu rezonez cu filmele dublate și cred că adulții se vor bucura oricum mai mult de el decât copiii, deci go for the original version. Plus că nu există nicio limbă în lumea asta, cu riscul de a-mi lua hate din partea apostolilor limbii române, care să poată adapta la fel de bine momentele muzicale din film pe cât sună ele în engleză. Sunt pur și simplu aur.