Îmi plac filmele și serialele complexe, care mă obligă să-mi pun mintea la contribuție ca să țin pasul cu evoluția poveștii; gen House of Cards. Am momente în care îmi iau zile libere tocmai pentru a le putea urmări atent, odihnit și fără griji. În egală măsură cred că uneori e bine să lăsăm din pretenții și să privim un film exact pentru ceea ce e: o metodă de relaxare și entertainment.

Și-mi plac și filmele alea, indiferent că unii m-ar putea arăta cu degetul că m-am simțit bine urmărind nu știu ce film de duzină făcut de Hollywood pentru a mai stoarce niște bani de pe urma publicului pasionat de popcorn și nachos mai mult decât de cinematografie. Adică nu-mi place clasificarea asta între oameni care apreciază filmele de festival și cei care se bucură la un film comercial; mi se pare ușor dăunătoare pentru industria în sine.

Am fost de curând la un film cu Tom Cruise, Jack Reacher: Never Go Back, pe care l-am văzut după o zi super lungă începută la Parlament cu evenimentul BuyerPoint International și continuată la facultate. Nu-i greu de realizat că la ora 19, când am ajuns în AFI Cotroceni ca să văd filmul eram rupt de oboseală.

Jack Reacher e genul ăla de film pe care probabil o să-l vedeți pe PRO TV peste câțiva ani într-o seară de marți, în prime-time. E cu Tom Cruise, cum ziceam, care se bate cu lumea p-acolo pentru a rezolva ceva caz de corupție din interiorul Poliției Militare a Statelor Unite. Nu-i un film perfect, e plin de clișee și e foarte previzibil; mi-am dat seama de final după prima oră (filmul are 118 minute). Îi putem găsi o grămadă de defecte dacă stăm să le căutăm, doar că nu asta e ideea.

E ca atunci când mergi la un spectacol de magie și faci orice pentru a-ți da seama cum a fost făcut un truc, în loc să te bucuri că l-ai văzut.

Revenind la film, pe mine unul m-a relaxat pentru că am ales să-l privesc exact pentru ceea ce are de oferit și să nu am alte așteptări nefondate. Nu-s fanul filmelor cu bătăi, am senzația că toate au fix aceeași poveste, iar cele cu Statham sunt din ce în ce mai proaste, de exemplu. Jack Reacher vine cu o poveste interesantă și este, totuși, adaptarea unui roman apărut în 2013, „Never Go Back” fiind al 18-lea din serie; chiar dacă pe marele ecran e doar a doua parte.

Dacă sunteți curioși, îl găsiți în cinema distribuit de Ro Image, în format 2D și IMAX 2D. Recomand IMAX-ul, sunt mișto imaginile!