Astă-toamnă scriam un articol despre începuturile sezonului de Premier League ce a luat sfârşit astăzi. Vorbeam atunci despre câţiva factori determinanţi în această ediţie a campionatului britanic: despre revenirea lui Mourinho la Chelsea, despre plecarea lui Sir Alex Ferguson de la Manchester United, despre mutările făcute de Wenger pe piaţa transferurilor sau despre o apariţie surprinzătoare în top four a lui Liverpool.

Unele dintre ideile pe care le-am dezvoltat şi aici, pe blog, dar şi în alte discuţii private s-au adeverit, altele nu. Titlul Premier League rămâne în Manchester, însă la rivala Manchester City, nu la fosta campioană de la United, care a resimţit plecarea legendei scoţiene de la club. Liverpool pierde titlul cu trei etape înainte de final, după ce a fost, spre finalul sezonului, favorită certă. Chelsea este îngropată de jocul defensiv şi tacticile anti-fotbalistice practicate de The Special One.

Arsenal face un sezon clasic deja tunarilor, ocupând mare parte din sezon prima poziţie, însă mulţumindu-se la final cu locul 4, loc de Champions League. Transferurile făcute de cei de la Tottenham se dovedesc a fi total inutile, echipa terminând abia pe locul 6. Manchester United are parte de unul dintre cele mai proaste sezoane din istorie, bătând record după record în cel mai negativ mod cu putinţă şi fiind îngropată de un David Moyes care nu părea să aibă habar ce face.

Nou-promovatele se împart în trei categorii distincte: avem pe deoparte surpriza Crystal Palace, care a făcut o figură frumoasă, terminând pe poziţia a 11-a fără a avea emoţii în privinţa retrogradării. Apoi e Hull City, formaţie care a fost în permanenţă sub ameninţarea diviziei secunde, însă a reuşit totuşi salvarea, dar care s-a calificat spectaculos în ultimul act al FA Cup, urmând să dispute finala împotriva tunarilor de la Arsenal. În final, Cardiff City, echipa galeză deţinută de un patron malaez (the irony), nu rezistă mai mult de un sezon în prima ligă şi retrogradează înapoi de unde a venit de pe chiar ultima poziţie a clasamentului.

Alături de ea merg în Championship Fulham, o obişnuită a Premier League care însă a dezamăgit cumplit în acest sezon, dar şi Norwich, una dintre formaţiile care nu au exprimat nimic tot anul şi care, deşi nu era încă retrogradată, a părut că a acceptat de mult acest aspect. Cea mai mare surpriză a sezonului este însă Sunderland, echipă ce a ocupat ultimul loc mare parte din campionat, dar care a reuşit să se salveze miraculos în ultimele etape, învingând în deplasare la Chelsea şi Manchester United şi făcând egal acasă la campioana Manchester City.

Leicester şi Burnley au promovat deja în Premier League din liga a doua engleză, urmând ca zilele următoare să se afle şi cea de-a treia promovată, în urma play off-ului ce se dispută între Derby, QPR, Wigan şi Birghton. Cum spuneam, finala cupei se dă între Arsenal şi Hull, aceştia din urmă având asigurat locul în Europa League indiferent de rezultat. Pe deoparte este echipa lui Wenger, care speră la un trofeu după zece ani, iar de cealaltă, Hull City se află în faţa primului trofeu din istorie.

Nu scriu acum şi despre perspectivele sezonului următor, aştept să văd cum se tratează perioada de transferuri din această vară. Man United are nevoie de un nou antrenor, Arsenal de un nou atacant, Mourinho şi Abramovici nu sunt deloc în cele mai bune relaţii, Liverpool revine în Champions League, însă trebuie să se mobilizeze rapid după ratarea titlului. Aş vrea să-i felicit pe cei de la City pentru titlu, dar nu pot. #COYG

Aveţi aici clasamentul final al ediţiei de Premier League 2013/2014: