23 februarie 2014; undeva pe la ora 14:00; undeva pe la Nisa; tragerea la sorţi pentru grupele preliminare EURO 2016; naţionala de fotbal a României e repartizată în grupa F, alături de naţionalele Greciei, Ungariei, Finlandei, Irlandei de Nord şi Insulelor Feroe. Statisticile ne dau şansa a treia în grupă, după Grecia şi Ungaria. Patriotismul ne spune că ar trebui să ne clasificăm peste toate celelalte în final. Realitatea, însă…

Vă voi prezenta mai jos, de o manieră pur profesionistă (pentru că, nu-i aşa, toată lumea se pricepe la fotbal) adversarele României în lupta pentru turneul final EURO 2016. Voi aduce în discuţie două planuri distincte, cel teoretic, iar apoi cel practic.

• Insulele Feroe

Teoretic: În mod normal, naţionala Insulelor Feroe reprezintă prilej de a face golaveraj. Adică acel gen de meci în care intri pe teren şi dai peste trei goluri. Meciurile contra celor din Feroe reprezintă o bună ocazie pentru Mutu de a deveni golgheterul all-time al naţionalei României, depăşindu-l pe Gheorghe Hagi. Teoretic, ar trebui să le marcăm vreo opt în cele două meciuri.

Practic: Păi practic naţionala lui (încă) Piţurcă se va apăra tot meciul, că doar nu vrem să ne dea şi ăştia gol. Dacă vom izbuti să ducem scorul de 0 – 0 până spre final, vom ieşi la joc în ultimele cinci minute, sperând să marcăm golul victoriei. După meci selecţionerul va ieşi şi va spune, mândru de jocul echipei sale: „Am prestat un joc bun azi, dar e greu, vedeţi şi voi, să marchezi împotriva unei apărări atât de bine organizate. Să ştiţi că nici Feroe nu mai e ce-a fost cândva…”

• Irlanda de Nord

Teoretic: Irlanda de Nord e acea naţională împotriva căreia ar trebui să ai undeva pe la 2 – 0 la pauză, pentru ca în repriza a doua să îţi poţi pune la punct o strategie pentru meciurile viitoare. Reprezintă de asemenea un bun prilej pentru toate vedetele naţionalei noastre, care nu prind echipa la cluburile la care activează, de a se afirma şi de a spera la un transfer mai bun. Notă: mai bun pentru fotbalistul român înseamnă mai bănos.

Practic: Practic, lotul naţionalei va ateriza pe aeroportul Republicii Irlanda, vecina adversarilor noştri. De aici se dezvoltă două variante. Cea bună: jucătorii o iau la fugă spre stadionul din ţara alăturată, pentru a nu pierde jocul prin neprezentare, şi sperând să obţină un egal chinuit. Cea rea: pierdem jocul 3 – 0 la masa verde. Parcă îl şi aud după meci pe Adrian Mititelu spunând: „E inadmisibil aşa ceva! Cum de permite UEFA ca Irlanda să aibă două reprezentative în aceeaşi competiţie? Sigur e mâna lui Mircea Sandu aici, uitaţi-vă ce a făcut în Liga a II-a, acolo unde joacă două echipe ale Craiovei!”

• Finlanda

Teoretic: În teorie, finlandezii sunt cam de acelaşi neam fotbalistic cu irlandezii. Adică ar trebui să le cam dai două goluri până la pauză, şi apoi alte două în partea secundă. Singura problemă pe care ne-ar putea-o ei pune ar fi pronunţia corectă a numelor de pe tricourile jucătorilor.

Practic: Dubla manşă cu finlandezii se va dovedi a fi una extrem de dificilă, cu nordicii aflaţi în permanenţă în control. Echipa lui Piţi se va apăra mare parte din meci, recurgând la o tactică de contraatac, unde ne vom baza pe cvartetul ofensiv format din Mutu, Tănase, Nicoliţă şi Cociş. După meci, Mitică „Oracolul” Dragomir ne va lovi cu evidentul: „Eu v-am spus, dragilor, că vom avea un meci greu. Ăştia, finlandezii, au jucători de mare valoare, domnilor. Păi ăsta, cum îl cheamă, Pohjanpalo, şi cu Kolehmainen, ăştia doi vor ajunge mari fotbalişti. Se vor vinde pe zeci de milioane de euro, ascultaţi ce vă spun eu!”

• Ungaria

Teoretic: Dacă e să respectăm tradiţia, să ne luăm după istorie, ar trebui să-i batem pe unguri fără drept de apel. Ţinând cont de rezultatul de anul trecut, când le-am administrat un 3 – 0 sec, nu ar trebui ca vecinii de la vest să reprezinte vreo problemă pentru jucătorii lui (încă) Piţurcă.

Practic: Practic ungurii ne vor da cu terenul în cap; la fel de sec. Practic iarăşi vor vandaliza jumătate din capitală, iar românii vor cădea drept fraieri. Practic după ce vor marca în primele cinci minute, românii din faţa televizoarelor vor schimba la Roata Norocului; măcar acolo se joacă ceva. Şi mai sec, după meci, Corneliu Vadim Tudor: „Daţi-mi voie, doamnelor şi domnilor, să vă explic ce s-a întâmplat cu adevărat. Mai mult ca sigur aici a fost mâna lui Traian Băsescu, acest pervers politic care le-a oferit cadou meciul ungurilor, în schimbul susţinerii politice! Să îţi fie ruşine, Traian Băsescule!”

• Grecia

Teoretic: În teorie vom întâlni o echipă greacă aflată în reformare, după ce marii lor fotbalişti s-au retras. Având ca reper dubla manşă din cadrul barajului pentru World Cup 2014 ar trebui să le luăm grecilor cel puţin trei puncte.

Practic: Desigur că vom ieşi din cele două confruntări cu elenii bătuţi măr, fără niciun punct, fără nicio şansă la calificare, şi cu un Victor Piţurcă mulţumit de jocul echipei sale. Proaspăt pensionat, Mircea Sandu va declara în cadrul video-blogului personal: „Acum, este normal un astfel de rezultat. Să nu uităm că grecii au câştigat Campionatul European acum 10 (!?) ani. Şanse mai sunt, chiar dacă momentan nu am făcut niciun punct în grupă, dar mai avem de jucat vreo două meciuri; şi să nu uităm de meciurile amicale. Iar pe lângă asta, voi vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat dacă am fi câştigat? Păi m-ar mai fi primit grecii la ei pe litoral în vară? Iar eu am făcut deja rezervare pentru biletele de avion. Chiar dacă e vorba de avionul meu personal.”

Cam aşa arată situaţia românilor înaintea începerii unei noi campanii preliminare. Ultimul lucru pe care vreau să-l menţionez, este referitor la situaţia în clasament după încheierea tuturor meciurilor.

Teoretic: 1. România (diferenţă mare de puncte) 2. Grecia 3. Finlanda 4. Irlanda de Nord 5. Insulele Feroe 6. Ungaria

Practic: 1. Grecia 2. Ungaria 3. Finlanda 4. Irlanda de Nord 5. România* 6. Insulele Feroe

* cu acelaşi punctaj în clasament, diferenţa va fi făcută la golaveraj, unde românii vor avea cu un gol mai mult marcat ca feroezii.