Știu că toată lumea e atentă la ce se întâmplă în Brazilia în aceste zile, tocmai de aceea zic c-ar fi o idee bună să fim atenți și la ce-o să se întâmple la Rio ceva mai încolo; între 7 și 18 septembrie mai exact, când urmează să aibă loc Jocurile Paralimpice.

E un eveniment care trece ușor în plan secund în tot haosul ăsta olimpic, dar care ar trebui, gândesc eu, să se bucure de ceva mai multă atenție; că numai așa o să vină și cu ceva mai multe rezultate. Pentru cine nu știe, Jocurile Paralimpice se adresează sportivilor cu diverse handicapuri și cuprinde discipline precum cele de atletism, ciclism, baschet, haltere, rugby sau natație.

În 2016 România are 11 sportivi paralimpici care vor concura pentru medalii la Rio și care trebuie susținuți de-acasă cu tot ce se poate. Pentru că știm că sunt condiții grele de antrenament, deplasări și toate cele astfel încât nu-i deloc ușor să faci sport în România. Tocmai d-aia zic că o inițiativă precum cea a celor de la Olympus, care donează o parte din încasări sportivilor paralimpici mi se pare o treabă lăudabilă.

Ca să înțelegeți mai bine, Olympus e unul dintre cei mai mari producători de pe piața locală de lactate, iar în acest an susține pentru a doua oară consecutiv echipa paralimpică română la Jocurile Paralimpice de la Rio. Campania „Susținem Adevărații Învingători” implică faptul că cel de la Olympus vor direcționa către Comitetul Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum cumpărată. Aveți aici mai multe detalii.

În altă ordine de idei, i-am ascultat povestea lui Samuel Ciorap, pe care l-am cunoscut de curând și care a explicat mai bine tot ce înseamnă „aventura” asta pe care o urmează un sportiv paralimpic în încercarea de a obține rezultate bune la un eveniment precum cel de la Rio. Sami este un înotător cu deficiențe de vedere care se va lupta pentru o medalie în Brazilia. Și dincolo de partea aia grea despre care am mai zis, cu finanțările și condițiile, oamenii ăștia care vor merge acolo au o mentalitate de campion care lipsește în multe discipline sportive în România.

Eu sunt sedentar, știu și recunosc, n-aveți ce-mi face. Dar mi se pare incredibil cum oamenii ăștia, care doar la nivel teoretic n-ar trebui să aibă cum să practice sport (darămite la nivel de performanță cum fac ei) reușesc să se dedice activităților ăstora și să realizeze lucruri mărețe, dacă-mi permiteți să folosesc cuvântul ăsta. Pentru că sunt chiar lucruri mărețe în opinia mea.

(sursa foto: Dragoș Asaftei)