V-ați întrebat vreodată de ce se bucură filmele Marvel de un așa succes comparativ cu concurența de la DC Comics? Sau invers, de ce au prins mult mai bine serialele DC față de cele Marvel?

Publicul de rând se duce la cinema ca să se distreze, să râdă în timp ce mănâncă niște floricele și bea un suc; dacă vrea filme de acțiune se poate uita la cele date de PRO TV de la 20:30. Pe de altă parte, iubitorii de seriale sunt mult mai atrași de povești complicate, plot twisturi, poate și ceva iz de romantism pe alocuri, preferă toate astea în favoarea a 40 de minute de entertainment.

D-aia vor prinde mai mereu filme gen Deadpool sau Țestoasele Ninja, unde ai niște eroi plini de umor, care exploatează conștient toate clișeele cinematografiei în care ai o prezență feminină atrăgătoare răpită de băieții răi sau niște extratereștrii care atacă New York din altă dimensiune. Adică e greșit să te duci la TMNT (Teenage Mutant Ninja Turtles) și să fii apoi dezamăgit c-ai mai văzut povestea în care niște ciudați ai societății salvează America din mâinile extratereștrilor.

Eu m-am dus să văd Țestoasele Ninja 2 pentru că-mi era dor de glumele lui Mikey (țestoasa cu bandană portocalie) și eram super curios să-l văd pe Stephen Amell în alt rol în afară de Arrow. Am fost satisfăcut din ambele puncte de vedere, ba chiar am apreciat că prezența lui Megan Fox a trecut undeva în planul doi spre trei. Cred că se putea scoate mult mai mult din personajul lui Casey Jones, doar că așa se întâmplă atunci când introduci foarte multe fețe noi deodată: Rocksteady, Bepop și Krang se alătură lui Shredder, completând careul de villaini.

Oricum, mi-a plăcut să-l văd pe Amell folosind o crosă de hochei în loc de un arc și renunțând la aerul sobru din Arrow (care i se potrivește mănușă) pentru un personaj de genul sex-simbolului aiurit. Puncte slabe pentru băieții răi, care sunt incredibil de plictisitori, însă așa cum spuneam, nu te duci la Țestoasele Ninja ca să descoperi cel mai periculos răufăcător din Univers.

Am râs de câteva ori, iar per total m-am relaxat. Adică e ok, e ceea ce trebuie să facă un film gen Țestoasele Ninja, să mă bine-dispună după o zi în care am făcut ture de la birou la facultate, încercând să promovez un examen de gramatică la engleză. N-am să înțeleg niciodată rostul examenelor de gramatică la engleză, date la 21 de ani, apropo.

Apare pe 3 iunie în cinematografe, distribuit de Ro Image.