E posibil ca rândurile următoare să deranjeze câțiva fani Star Wars. Să știi că și eu sunt fan al seriei, chiar dacă nu neapărat cel mai mare de pe continent. Dar am văzut toate filmele, cu tot cu seria animată Clone Wars, am jucat niște jocuri, ba chiar am citit și noile benzi desenate, făcute canon de Disney.

Articolul ăsta o să conțină spoilere despre episodul IX, The Rise of Skywalker. Alegi tu dacă vrei să mergi mai departe sau nu, în funcție de cât de tare te deranjează ideea. Dacă ai văzut deja filmul, n-are de ce să te deranjeze. Deci spoilere mai departe.

Noua trilogie Star Wars a pornit prost și se încheie la fel de prost. Dar asta nu înseamnă că The Rise of Skywalker e un film mai prost decât The Last Jedi sau The Force Awakens. Singurul film cu adevărat bun făcut de Disney a fost Rogue One. În rest tot ce au făcut s-a bazat pe o nevoie nostalgică artificial creată, cu multe referințe la filmele precedente și un fir narativ aproape identic.

N-o să intru în detalii, dacă ai văzut episoadele VII și VIII știi la ce mă refer, Kylo Ren e un Darth Vader wannabe, Rey are același story arc cu Luke, Poe Dameron e echivalentul lui Han Solo și așa mai departe. Disney repetă inclusiv secvența celebră din Empire Strikes Back, aia cu „I’m your father, Luke”, doar că între Solo și Kylo Ren. Iar Mark Hamill e noul Yoda, personajul ăla legendar ascuns într-un sistem uitat de lume, care-l învață pe eroul-ucenic tainele secrete ale Forței.

Scuze eu, poate lucrurile astea sunt mișto pentru fanii mai tineri, dar când le-ai văzut deja la adevărata lor valoare nu prea te mai impresionează.

În fine, revenind la The Rise of Skywalker. Filmul e entertaining, am zis într-o discuție privată imediat după ce l-am văzut că „mă simt prost că m-am simțit bine urmărindu-l”. Că, na, nu regret, n-am pierdut timpul ăla și îți recomand să mergi și tu să-l vezi dacă le-ai văzut măcar pe precedentele două.

Imagini frumoase, o coloană sonoră spectaculoasă (veche, dar încă spectaculoasă), lupte cu săbii laser gândite mișto, chiar și confruntări spațiale reușite (nu cele mai, dar reușite); lipsește elementul cheie pentru a vinde jucării, dar compensează cu Baby Yoda în The Mandalorian. Astea ar fi punctele bune.

Altfel, titlul ăla îți spune exact ce-o să se întâmple în film, nu trebuie să gândești prea mult: ascensiunea lui Skywalker e ascensiunea lui Kylo Ren / Ben Solo de la partea întunecată a Forței la cea luminoasă. E mai mult decât evident, sper că nu-i nimeni surprins de evoluția personajului.

La fel de evident e și plot twistul ăla absolut stupid de la jumătatea filmului în care Rey află că-i nepoata lui Palpatine. Oare producătorii filmului știu că s-a mai folosit schema asta într-un alt film celebru? Gen Star Wars: Empire Strikes Back. Dar nici măcar asta nu-i neapărat cea mai enervantă chestie, ci faptul că e atât de trasă de păr toată combinația, atât de lipsită de sens încât n-are cum să nu te deranjeze. Plus că e evidentă încă dinainte să vezi filmul, nu aduci un personaj gen Palpatine înapoi fără să-l faci rudă cu vreun protagonist. Vezi cazul lui Ben, fiul lui Han. Wink.

Și apropo de asta, rolul lui Palpatine în filmul ăsta e greu de explicat în fraze logice. Asta cu „a fost tot timpul villainul care a acționat din umbră” e cea mai veche metodă gândită de Hollywood pentru a-și motiva antagoniștii. Vezi cazul Vampire Diaries, un serial în care în fiecare sezon apărea un vampir nou, mai bătrân, mai periculos, mai puternic și „mai” nemuritor ca precedentul, un vampir care a stat ascuns și controla totul din umbră până la momentul respectiv.

Au avut un villain care putea fi mișto, pe Snorke, dar l-au omorât după ce i-au dat un screentime de 30 de secunde într-un scaun, că asta înțelege Disney prin „decizii curajoase”. Și apoi vrea să mă facă să cred că moare Chewbacca, lol. Păi Thanos a avut nevoie de o grămadă de filme pentru a deveni cu adevărat big bad pentru Marvel (tot Disney, da?); l-au băgat ăia încă din 2014, în Guardians of the Galaxy, au construit 5 ani în jurul personajului său și 10 ani în jurul Pietrelor Infinitului. Iar Star Wars vrea să-mi spună că de fapt așa a fost planul inițial, nu? Cu Palpatine.

Sunt multe lucruri făcute pe genunchi într-o trilogie a cărei singur scop a fost să vândă căni, jucării și ciorapi de Crăciun. Fără început și fără sfârșit, seria nouă de filme Star Wars va rămâne probabil în arhivele memoriei colective drept „eșecul Disney”, care a dat-o rău în bară și cu filmul Solo, dar și cu The Mandalorian (care n-are nimic bun în afara lui Yoda mic). Tot ce-mi doresc e să nu-i strice povestea lui Obi Wan Kenobi cu serialul care se va lansa, probabil, în 2021. Dar…

A, bă, ce-a fost cu sărutul ăla între Rey și Ben? Bă, what the fuck, ce? De ce?