Ăsta ar putea fi un alt articol de genul „Am fost să văd Transformers ca să nu fii tu nevoit să o faci”. Deși are o durată de doar 149 de minute (ceea ce înseamnă aproape două ore și jumătate), la finalul filmului te vei ridica din scaun cu senzația că s-a terminat vara, Dragnea a mai demis un Guvern, Trump a declarat război Rusiei și doar semințele mai au același gust indiferent de ce se întâmplă.

M-am dus să văd Transformers, al cincilea film al seriei, convins fiind că urmează să fie ultimul; Michael Bay a zis că renunță, iar după el protagonistul Mark Wahlberg a cam strâmbat la rându-i din nas. Apoi am aflat că mai urmează de fapt și un al șaselea film, ba chiar și un spin-off cu Bumblebee (care-mi era simpatic în primele filme, dar acum nu mai are nicio treabă cu nimic și a devenit obositor).

În afară de foarte multe explozii, niște efecte speciale executate corect și un CGI fain filmul n-are absolut nimic ce te-ar putea atrage. Povestea nu a existat niciodată, preț de cinci filme apare câte un obiect mistic pe care toată lumea îl vrea, Autoboții pentru a salva lumea, iar Decepticonii pentru a o distruge. Se încearcă de vreo două-trei ori să se spună o poveste, dar după 90 de secunde de dialog explodează ceva și se renunță rapid la idee.

Filmul începe cu niște cadre din Game of Thrones, în care un dragon metalic cu trei capete zboară peste Anglia Medievală pentru a-l ajuta pe Lancelot să câștige o bătălie, apoi revine într-un prezent pe care l-am mai văzut și-n Terminator, în care se poartă războaie între oameni și roboții care tot vin pe Pământ, deși aparent nimeni nu are habar de ce. Dacă în filmele anterioare am aflat că Transformerșii au ajuns pe lună înaintea noastră și că tot ei au construit piramidele, acum aflăm că s-au implicat și în Cel de-al Doilea Război Mondial (evident) și probabil că în partea a șasea ni se va spune cum Putin însuși este de fapt un Decepticon.

Apropo, știi gluma asta de pe net care arată cum Easter Island și Stonehenge sunt legate între ele? Ei bine, da, și ăla ar putea fi tot un Transformer.

În film joacă și Anthony Hopkins, care în ultima vreme face un rol extraordinar, iar apoi unul dezastruos; după rolul fabulos din Westworld a venit filmul ăsta, iar acum poți trage tu concluzia. Mi-au plăcut, în schimb, doi roboți care semănau cu Wall-E, respectiv C-3PO și care erau chiar amuzanți pe alocuri. Unul dintre ei exclama „chihuahua” cam la fel de des precum pesediștii care spun „promit să”, în timp ce celălalt mi-a adus aminte de Alfred, majordomul lui Bruce Wayne; chiar sunt simpatici și sunt singurele puncte bonus pe care le primește filmul de la mine.

A, și mai e și Laura Haddock care arată la fel de bine ca-n Da Vinci’s Demons, doar că dincolo de accentul britanic cuceritor, nu face un rol prea reușit.