Malaezu.ro

Am văzut Triple Frontier, un film care te învață de ce e bine să furi cu măsură

Triple Frontier e un film cu o super distribuție: Ben Affleck, Charlie Hunnan, Pedro Pascal și Oscar Isaac. Un fel de The Expendables modern, în care protagoniștii nu-s la vârsta pensionării. Apare pe Netflix pe 13 martie, însă până atunci hai să povestim puțin despre ce e vorba și care-ar fi motivele pentru care să-l adaugi în watchlist.

Povestea pe scurt sună în felul următor: cinci foști agenți ai Forțelor Speciale, dezamăgiți că după ce au servit cu succes patria nu au bani cât să-și permită un trai decent, aleg să jefuiască un traficant de droguri super bogat din America de Sud. Nu sună foarte complicat, ăla-i un om care stă pe un munte de bani, ăștia au suficientă experiență militară cât să planifice un jaf și apoi să bea mojito pe o insulă pustie undeva aproape de Noua Zeelandă; zic și eu, eu asta aș face.

Triple Frontier pleacă de la o premisă destul de simplă și prezintă un film de acțiunea clasic, numai bun de văzut acasă la finalul unei zile de muncă epuizante; cu mențiunea că ai nevoie de 2 ore libere, că atât durează nebunia. Eu am mai zis de câteva ori că sunt filme făcute pentru a le vedea din confortul dormitorului și filme care merită văzute la cinema pentru efecte speciale sau mai știu eu ce. Ăsta e fix un film d-ăla din prima categorie pentru care probabil nu te-ai mișca până la cel mai apropiat mall, dar căruia ai fi dispus să-i dai o șansă acasă; mai ales la ce distribuție are.

Așa, distribuția. Ca orice film cu super multe nume mari, niciunul nu excelează. Și aici nu-i vina actorilor, ci e vorba despre modul în care e gândit scenariul, fără a se pune accent pe construcția personajelor, ci mai mult pe evenimentele din jurul lor. Zic doar că n-ar trebui să te aștepți la un rol de Oscar de la Ben Affleck și că la final n-ai putea spune că vreunul dintre personaje s-a remarcat mai mult ca altul.

Vestea bună e că, deși te-ai aștepta (i did) ca tot filmul să fie dedicat modului în care-și planifică ei jaful perfect și ai avea tendința să spui că l-ai văzut deja din trailer, treaba asta se întâmplă destul de repede și partea interesantă apare abia ulterior.

N-aș vrea să-ți stric plăcerea de a urmări filmul cu spoilere, îți zic doar că pentru mine ultima oră din film a fost super frustrantă, plângeam pe interior pentru deciziile luate de personajele alea. Știi genul ăla de reacții, „nu face asta! nu, nu, te rog nu te duce acolo! stai, nu, oprește-te!”, le știi ,nu? Eh, ăsta o să fii tu în a doua jumătate a filmului.

Triple Frontier nu-i vreo capodoperă însă, asemeni multor filme făcute de Netflix (vezi Extinction) despre care-ai crede că le-ai văzut doar din synopsis, reușește să te păcălească și să te ducă pe un teritoriu neexploatat și să te treacă prin niște stări și senzații din categoria „eu sigur aș fi procedat mai bine”.

Tagged in:
Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la social media.

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.