Nu știu care mai e starea de spirit acum, dar cred că la vremea lui primul sezon din Umbre a fost unul dintre cele mai bine-primite seriale românești produse vreodată; poate datorită dialogurilor savuroase, a carismei de taximetrist a lui Șerban Pavlu sau a brandului HBO care îl susținea. Sau poate tot publicul sătul de comunism și producții rurale a fost în al nouălea cer atunci când cineva s-a gândit să-i ofere o poveste modernă cu miros de Ferentari.

În orice caz pe mine Umbre m-a prins în offside la momentul respectiv, motiv pentru care l-am văzut abia cu o săptămână în urmă, toate cele opt episoade în vreo două seri; asta și ușor împins de la spate de deadline-ul dat de noul sezon, dar dacă trag o linie la final de prim sezon am ajuns să-i înțeleg hype-ul provocat în urmă cu trei ani. Da, Umbre a apărut în 2014, atât de mult am îmbătrânit cu toții.

Partea bună în toată povestea asta a fost că știam exact tot ce s-a întâmplat și eram deja conectat la atmosfera serialului. Atenție urmează spoilere pentru primul sezon; se consideră spoilere dacă au trecut trei ani de-atunci? Deci n-a fost nevoie de prea mare efort ca să-mi aduc aminte ce-a făcut fiecare personaj, care-i starea de spirit în familia lui Relu și cum a reușit fi-sa să rămână gravidă cu băiatul lui Căpitanu’. Bine, asta nu arată explicit în serial, dar cred că știm cu toții cum.

Partea proastă e că maratonul ăsta de Umbre pe care l-am făcut eu săptămâna trecută a ucis puțin din entuziasmul față de noul sezon; deci dacă tu l-ai văzut pe primul la vremea lui și ți-a plăcut posibil să fii mult mai nerăbdător ca mine să vezi continuarea și posibil s-o apreciezi și mai mult. Asta și pentru că se păstrează aceeași linie a dialogurilor foarte bune din primul sezon, cele pe care nu le vei găsi în nicio altă producție românească. Mai știi secvența aia din episodul pilot cu Relu, Giani și Sabin în taxi într-un maraton de înjurături care făceau orice femeie trecută de 50 de ani să cheme preotul exorcist să scoată demonii din televizor? E una asemănătoare și în primul episod din sezonul al doilea.

Ce nu mi-a plăcut și ce nu am să reușesc să înțeleg vreodată, indiferent de câte explicații voi primi, sunt cadrele lungi care nu spun nimic. Prima secvență din noul sezon durează minute bune și nu se întâmplă nimic, e ca și când te-ai uita la un clip de prezentare a unui apartament. Sunt multe cadre, cel puțin în prima jumătate a episodului, care par puse acolo ca să umple un gol ce nu era neapărat necesar, că povestea e oricum bună și complexă și poate fi tratată mai bine.

Dar lucrurile se schimbă pe parcurs, iar din finalul primului episod și din ce-am văzut în trailer pare că sezonul doi o să fie mult mai dinamic și mai violent ca primul. Și mai amuzant, nu știu dacă s-a mers în mod voit în direcția asta, că nici Umbre I n-a dus lipsă de umor, însă acesta e ceva mai vizibil în sezonul doi; suficient cât să placă publicului, nu devine enervant.

Dac-ar fi să trag o concluzie atunci cred că Umbre II se ridică la nivelul așteptărilor generate de primul sezon și are potențial chiar să le depășească; în continuare nu-i văd vreun rival direct în rândul serialelor românești, dar aici exclud Valea Mută pentru că a venit cu o abordare occidentală și o poveste cu iz nordic, nu prea au legătură cele două. Save the date: noul sezon debutează la HBO și pe HBO GO pe 12 noiembrie și are un total de șase episoade.