Mai am un articol pe blog despre un film cu vampiri iar de atunci am tot început să primesc vizitatori care caută pe net (vă rog, nu râdeţi) filme porno cu vampiri. Mi-e şi frică să mai scriu despre vampiri, neştiind ce capacitate imaginativă au unii oameni. Dar revenind la ale noastre, vampirul despre care voiam să vă povestesc nu străluceşte şi nici nu bea sânge dintr-o pungă de plastic; nu are o clonă malefică, accesorii fashion de protecţie solară iar rivalul lui nu e un vârcolac care seamănă cu o lama. Vampirul despre care vă voi povesti eu este nimeni altul decât Dracula!

Povestea nespusă a lui Dracula are la bază origini istorice reale şi verosimile şi porneşte de la o rememorare a evenimentelor făcută chiar de către fiul domnitorului român Ţepeş. În filmul lui Gary Shore Vlad Ţepeş (Luke Evans) nu este domnitor, ci prinţ, nu peste Ţara Românească, ci peste Transilvania; dar americanii ştiu să facă o treabă foarte bună şi fără să se documenteze măcar puţin despre geografia actualei Românii. Măcar nu l-au trimis la Budapesta.

Revenind la adevărul istoric despre care vorbeam, Vlad the Impaler rămâne însă conducătorul vasal otomanilor; deşi ceva mai tânăr decât ni-l prezintă cărţile de istorie, poate şi mai arătos ca portretele ce-l întruchipează, are în spate aceeaşi poveste a unui fiu oferit tribut armatelor turceşti. Tocmai această copilărie furată de însuşi tatăl său îl îndeamnă pe prinţ să refuze cererea sultanului Mehmed (Dominic Cooper) de a recruta 1.000 de copii transilvăneni pentru armata otomană.

Refuzul categoric al lui Vlad de a-şi trimite propriul fiu către un destin dureros naşte un război cumplit între transilvăneni şi otomani, după zece ani de pace. Pentru a-şi salva supuşii de la o soartă deja pecetluită de Mehmed şi armata sa, prinţul român (i-am putea spune) alege să facă un pact cu Diavolul, care îi oferă puteri supraomeneşti în schimbul unui preţ greu de plătit. Vlad Ţepeş urmează să se confrunte cu o sete nebănuită pentru sângele uman, cu teama dar şi revolta transilvănenilor faţă de acţiunile sale ce depăşesc explicaţiile normalităţii, dar cel mai greu îi va fi să se confrunte cu propria-i familie şi cu gândul că ar putea-o vreodată răni.

Dacă la capitolul istorie filmul se bazează în mare măsură pe un folclor autentic modernizat, geografia ne învaţă însă că putem ajunge de la Castelul Bran la Mânăstirea Cozia într-o singură noapte, pe jos, traversând (atenţie!) Pasul Tihuţa. Căutaţi şi voi pe Google Maps pentru a vedea mai bine logica, sau lipsa ei, în cadrul aşezării ăsteia.

Dincolo de nişte mici scăpări care nu îi vor afecta oricum încasările (cel puţin pe teritoriul american), Dracula: Untold este, vă mărturisesc, unul dintre filmele care m-au impresionat cel mai mult în ultima vreme (alături de TMNT). Am apreciat faptul că povestea traversează cele trei etape cheie în apariţia vampirului: perioada de dinainte de înţelegerea cu Diavol, cele trei nopţi de tranziţie către un vampir nemilos, dar şi naşterea unui monstru autentic în persoana lui Dracula. Vă invit să urmăriţi povestea nespusă a sa în cinematografe, începând cu 3 octombrie, în format 2D şi IMAX 2D. Eu l-am văzut deja, prin amabilitatea distribuitorului (Ro Image) şi a Cinema City Afi Palace Cotroceni.