Zero Day este un thriller politic în șase părți care te readuce în vremurile de glorie ale lui House of Cards, ancorate însă realităților cu care societatea se confruntă în zilele de azi.

Miniseria produsă de Tim King îl are ca protagonist pe Robert De Niro, un fost Președinte al Statelor Unite nevoit să revină pe scena politică atunci când un atac cibernetic aruncă în haos țara. Plotul e suficient de ofertant încât să te convingă să-i dai o șansă doar prin parcurgerea unui sinopsis, dar promit că Zero Day ascunde mult mai multe intrigi de-atât.

Având la baza titlului un nume de cod dat unei zile care marchează o calamitate de orice fel, Zero Day ne arată că suntem la doar un minut distanță de colaps; și e suficient ca un dement să apese pe un buton pentru ca societatea s-o ia razna. E nevoie de un singur minut în care toate sistemele electronice să cadă, iar consecințele se pot întinde pe durata multor ani.

Sigur ai mai auzit de subiectul ăsta prin alte filme sau seriale, dar asta nu-i neagă fundația bine înrădăcinată în ceea ce vedem – sau chiar trăim – azi; orice asemănare cu personaje și întâmplări reale este pur întâmplătoare, bineînțeles, dar ele există și sunt mai mult sau mai puțin evidente.

De Niro este George Mullen, fost Președinte retras din activitatea politică, preocupat în prezent de a-și scrie autobiografia. Popularitatea sa sporită în rândul cetățenilor americani din ce în ce mai dezbinați și radicalizați îl propulsează în fruntea unei comisii care să investigheze atacul din Ziua Zero.

Nu lipsesc din peisaj adepții teoriilor conspirației și programele tv (sau online) extremiste, care servesc unei agende menite să dezinformeze. Cel mai ușor pentru a distrage atenția de la problema reală e să muți discuția într-o altă direcție și să-i oferi o dimensiune emoțională în care argumentele raționale sunt ignorate.

„Economiile tale nu sunt în siguranță ținute într-o bancă; problemele de sănătate ale celor aflați la putere îi fac să nu mai fie apți pentru a conduce; adevărul este deja cunoscut, dar ascuns cetățenilor.” Îți sună cunoscut? Teama și panica sunt cel mai ușor de instaurat prin apropouri și jumătăți de adevăr; inventarea unui inamic public și inducerea de idei care afirmă că „cineva” nu vrea ca tu, om de rând, să afli adevărul sunt tactici eficiente într-un război de gherilă conceput pentru a dezbina și înrăi populația.

Recunosc că Zero Day își consumă episoadele într-o direcție ușor diferită de ceea ce anticipam eu: mă așteptam să văd o poveste cu tentă post-apocaliptică, un aftermath al unei calamități tehnologice, însă producția Netflix se concentrează mai degrabă pe dimensiunea politică a subiectului, cu precădere pe modul în care societatea, dar și oamenii aflați la putere au capacitatea de a gestiona o astfel de criză.

Miniseria beneficiază de o distribuție superbă: în jurul lui Robert de Niro se află Jesse Plemons, Lizzy Caplan, Clark Gregg, Gaby Hoffmann, dar și Angela Bassett în rolul Președintelui Statelor Unite în funcție. Toți își interpretează de minune partitura.

Pe parcursul celor șase episoade ai parte de un ritm alert și suficiente twisturi care să-i descurajeze pe aceia care cred c-au aflat tot din trailer. E genul de serial de care te bucuri că-l poți binge-ui cap-coadă, în stilul caracteristic Netflix, fără să trebuiască să aștepți cu săptămânile pentru a afla cum se continuă povestea. După fiecare cliffhanger din final de episod te așteaptă un buton pe care scrie „episodul următor” și o jumătate de zi de weekend în care l-ai dat gata cuprins de vinovăție.

Zero Day este disponibil integral pe Netflix începând de azi.